8  noiembrie 2022 – o zi cu cinci eclipse

Ziua de 8 noiembrie 2022 s-a dovedit a fi una rarisimă din punct de vedere astronomic, deoarece cinci aştri – Mercur, Soarele, Pământul, Luna şi planeta Uranus –  au fost situaţi  aproape in linie dreaptă.

De asemenea au avut loc şi cinci eclipse, situaţie rar întâlnită în aceeaşi zi.

Prima a fost  eclipsa totală de Lună care a fost observată din  Nord–Estul Europei, Asia, Australia, America de Nord, America de Sud, Oceanul Atlantic, Oceanul Indian Arctica şi Antarctica. Nu a fost vizibilă în România, însă publicul a putut să observe la televizor  imagini cu luna eclipsată, iar  cei pasionaţi au putut să o urmărească live pe internet.

Maximul eclipsei s-a produs la 12h 59m în raport cu TLR (Timpul Legal Român).

 A doua eclipsă a fost conjuncţia superioară a planetei Mercur cu Soarele.

Aceasta nu a fost o conjuncţie obişnuită, a fost de fapt o ocultaţie. Planeta Mercur a trecut prin spatele Soarelui şi, practic, a avut loc  o eclipsă de Mercur provocată de Soare. In astronomie termenul de eclipsă cuprinde mai multe tipuri de evenimente, precum ocultaţiile  şi tranziturile planetelor prin dreptul Soarelui, ocultaţia planetelor şi a stelelor de către Lună, precum şi eclipsarea sateliţilor plantelor de către planetele respective.

La Horodnic de Jos, ocultaţia lui Mercur  a început pe 8 noiembrie dimineaţa la 9h 26m, a avut  maximul seara  la 18h 43m şi s-a terminat dimineaţa următoare  pe 9 noiembrie la 5h 22m.

Momentul când un astru începe să intre în spatele altui astru se numeşte imersiune, iar când iese din spatele altui astru se numeşte emersiune.

În fig. 1 observăm momentele imersiunii, maximului şi emersiunii planetei Mercur la ocultaţia de către Soare.

A treia eclipsă a fost ocultaţia de către Lună a planetei Uranus. Aceasta a fost vizibilă în jumătatea estică a Asiei şi în Alaska. Particularitatea acestei ocultaţii o constituie faptul că s-a produs chiar în timpul eclipsei totale de Lună. În imaginea alăturată putem vedea  cum s-a observat începutul acestei ocultaţii din zona oraşului Ulan Bator din Mongolia.

Acolo, ocultaţia lui Uranus de către Lună a durat o oră, de la 19h 34m până la ora 20h 34m (ora locală).

Ocultaţia planetei Uranus de către Lună se produce destul de frecvent. Spre exemplu, în 2022 au avut loc astfel de ocultaţii pe 24 iunie, 22 iulie, 12 octombrie şi va mai fi una pe 5 decembrie, care va putea fi observată şi de la noi.

Interesant este că, la un interval de 76 de ani, aceste ocultaţii se produc în perechi la 8 ani diferenţă şi foarte aproape de o eclipsă de Lună. Astfel de perechi de ocultaţii a planetei Uranus de către Lună au fost pe  8 oct. 1930 – 8 nov. 1938,   8 oct. 2014 – 8 nov. 2022 şi vor urma pe  9 sept. 2090 – 10 oct. 2098, 11 aug. 2166 – 11 sep. 2174 ş.a.m.d.

Uneori, aşa cum a fost şi la 8 noiembrie 2022, ocultaţiile planetei Uranus de către Lună se produc chiar în timpul unei eclipse. Lucru acesta are loc destul de rar, deoarece perioada de revoluţie a planetei Uranus este mare (84 de ani); următoarea  va avea loc în sec. XXII.

În imaginea alăturată prezentăm poziţiile aştrilor Mercur, Soare, Pământ, Luna şi Uranus în timpul celor trei eclipse prezentate mai sus.

Următoarele două eclipse au fost ocultaţiile sateliţilor galileeni Io şi Europa de către planeta Jupiter. Satelitul Io a trecut prin spatele lui Jupiter între 6h 10m – 8h 29m iar satelitul Europa între 6h 29m – 9h 07m. La noi, aceste eclipse nu au fost vizibile deoarece planeta Jupiter era asfinţită de la ora 3 dimineaţa. În schimb au putut fi observate spre exemplu din Quebec (Canada),  unde eclipsarea lui Io avut loc între 1h şi 10m şi 3h şi 26m, iar eclipsarea satelitului Europa a avut loc între 1h şi 26 minute şi 4h şi 3 minute.

În fig. 4  putem observa poziţia sateliţilor Io şi Europa în momentul când satelitul Io începe să intre în umbra planetei Jupiter aşa cum s-a văzut din Canada.

Probabil unii cititori se întreabă la ce foloseşte observarea şi studierea eclipselor.

Pe lângă faptul că eclipsele sunt fenomene astronomice impresionante, determinarea cu precizie a fazelor eclipselor ajută la perfecţionarea mecanicii cereşti.

Un rezultat foarte important a fost determinarea pentru prima dată a vitezei luminii de către  astronomul danez Ole Romer, în 1676. El a constatat că durata eclipselor satelitului Io, când Pământul în mişcarea sa în jurul Soarelui se îndepărtează de planeta Jupiter, din T1 în T2 este mai mare decât durata eclipselor  lui Io când Pământul se apropie de planeta Jupiter (după 6 luni) din punctele T3 în T4 cu cca 22 minute. Fig.5 – cu datele care le-a avut atunci la dispoziţie a găsit că viteza luminii ar avea valoarea 213.000 km/s.

 Acest experiment realizat de Ole Romer în urmă cu 350 de ani  ne arată cât de ingenios este  omul; cu mijloace atât de simple a putut să realizeze un lucru atât de important. Anterior şi Galileo Galilei a încercat să determine viteza luminii  cu ajutorul unui asistent situat la o distanţă mare. El nota timpul când descoperea un felinar, asistentul descoperea felinarul când vedea lumina de la felinarul lui Galilei, apoi Galilei nota timpul când vedea lumina de la felinarul asistentului. Cunoscând distanţa  dintre ei şi intervalul de timp dintre trimiterea şi primirea semnalului de către Galilei sar fi putut afla uşor viteza luminii. Deoarece nu s-a constatat o diferenţă de timp între emisia şi recepţia semnalelor luminoase, Galilei a concis că lumina are o viteză foarte mare sau se propagă instantaneu conform principului acţiunii de la distanţă.

Revenind acum asupra acestui experiment, având in vedere că lumina are viteza de 2.99792,458km/s şi presupunând că între cei doi experimentatori ar fi fost la distanţă de 1 km, Galilei ar fi trebuit să aibă un ceas care să poată măsura 0,667 milionimi de secundă.

Fig.1 Ocultaţia planetei Mercur de către Soare

Fig.2 Începutul ocultaţiei planetei Uranus de către Luna eclipsată

Fig.3 Poziţiile pe ecliptică ale  planetei Mercur, Soarelui, Lunii şi planetei Uranus în ziua de 8 noiembrie 2022, la 12h 59m, 14h 35m şi 18h 43m

Fig. 4 Începutul eclipsării sateliţilor Io şi Europa observaţi în Canada,

pe 8 noiembrie 2022

Fig.5 Observarea eclipselor satelitului Io din două poziţii diametral opuse de pe orbita Pământului (desen de I. Todoran)

Fig.6 Determinarea vitezei prin metoda felinarului

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: