La locul potrivit(?!)

Uite că naţionala de fotbal a României a izbutit, la urmă, să câştige meciul cu rezervele din Bosnia şi Herţegovina, o ţărişoară cu o populaţie cam de două ori mai mare ca a Bucureştiului. Uite că, şi prin jocul rezultatelor, România a retrogradat victorioasă în liga a III-a a fotbalului european (altfel spus, la nivelul la care se situează în ţară şi iubitele noastre echipe din Suceava, Fălticeni şi Rădăuţi), determinându-i nu doar pe microbişti să se întrebe unde-i va fi fiind ţării locul: acolo (mai sus) unde încă o ţin agăţată nişte amintiri de excepţie & conjunctură sau acolo (mai jos), dimpreună cu (într-un fel) surata Bulgaria, cu Luxemburg, Insulele Feroe etc. De fapt „putem” (dar n-avem noroc, avem adversari, ne fură arbitrii, competiţia e crudă, suntem o ţară totuşi mititică pentru un concurs făcut pentru granzi) sau „nu putem”? Avem talent şi energie ori balamalele ne scârţie?… Până ce oftăm adânc şi cercetăm înspre a găsi un răspuns sau altul, există însă o salvare. Europa (pe subiect, să zicem că doar cea fotbalistică) nu s-a terminat aici, frontierele-i sunt încă departe de noi (ca şi Spaţiul Schengen?). Mai există totuşi, în liga a IV-a, surata (pe bune) Moldova, Andorra, Lichstenstein, Malta, Gibraltar ori San Marino. Într-o idee, un meci cu Bulgaria nu se ştie cum s-ar încheia (mai ales că demult şi în multe ne concurăm), însă într-o confruntare cu Gilbraltar (cu o populaţie cât a Rădăuţilor) se cade să crezi că România va învinge, iar victoria va fi aşa de frumoasă încât ai zice că ai înfrânt tot Albionul!