Trebuie spus din capul locului că niciodată şi niciunde în lume populismul şi egalitarismul n-au putut rezolva problemele economice şi sociale cu care s-au confruntat foarte multe ţări sărace, mijlocii şi chiar bogate, cu menţiunea că ţările respective au sărăcit sau au devenit şi mai sărace. De demonstrat.
Populism înseamnă, în esenţă, o politică în slujba poporului, şi nu a statului, nu a elitelor nu ştiu care, nu a capitalului şi a oligarhilor. Înseamnă să lauzi virtuţile populare în gura mare, să spui oamenilor ceea ce vor să audă, să le gâdili şi să le preamăreşti ego-ul. Să le promiţi bunăstare, civilizaţie cât încape, cu muncă tot mai puţină şi retribuţii tot mai mari. E o formă de politică demagogică şi ticăloasă, manipulatoare şi coruptă prin care nu s-au salvat niciodată poporenii, ci numai viitorul politic al câtorva lideri şi al partidelor acestora.
La fel, egalitarism nu înseamnă nici măcar culmea socialismului şi a comunismului „fiecăruia după muncă“, ci „fiecăruia după poftă“, indiferent de complexitatea muncii şi calificare. Ceea ce înseamnă că un măturător de stradă trebuie să câştige la fel ca un doctor docent, director, manager, CEO, ca un inventator de roboţi industriali, e.g. Un pensionar care a tras mâţa de coadă şi a frecat menta zeci de ani la o întreprindere de stat trebuie să aibă aceeaşi pensie cu un lucrător de înaltă calificare, angajat în proiecte mari, ştiinţifice, tehnice care au adus beneficii statului de miliarde şi miliarde. Pentru unii sună încurajator, democratic, dar lucrătorii cei mai performanţi, inginerii, tehnicienii, elitele păgubite la salariu vor migra nu în anii, nici în lunile, ci în săptămânile următoare, dacă nu a doua zi. Este exact ceea ce s-a întâmplat în România ultimelor trei decenii când peste 5 milioane de cetăţeni şi-au abandonat patria aducând beneficii statelor care au ştiut să-i preţuiască, iar PSD a fost implicat în majoritatea guvernărilor postdecembriste şi ar trebui să ştie, dacă i-ar păsa.
Tocmai asta vrea PSD acum: deşi nu sunt bani la buget, dl Ciolacu tună şi fulgeră toată ziua împotriva liberalilor care nu sunt de acord cu impozitarea progresivă, nici cu plafonarea preţurilor la alimente şi carburanţi, nici cu creşterea salariilor şi a pensiilor mici pe motiv de criză şi de buget public sărac. De ce se bate cu pumnul în piept liderul PSD pentru impozitarea progresivă? Ca să ia de la cei cu salarii şi pensii mai mari şi să dea celor cu salarii şi pensii mai mici. Ceea ce a făcut mai bine de două decenii când social-democraţii s-au aflat la guvernare.
Demagogică în cel mai înalt grad este campania împotriva celor bogaţi, a acelora cu salarii şi pensii mari, a proprietarilor de hipermarket-uri, multinaţionale, de fabrici, ateliere, societăţi economice profitabile: când te apropii de sediile PSD, mai ales când e convocată o şedinţă a liderilor, ai impresia că vizitezi ultimele expoziţii de maşini noi şi luxoase. Sunt pline ecranele televizoarelor şi reţelele sociale de vile somptuoase ale social-democraţilor, parcă pentru a demonstra sintagmele „socialism de caviar“ ori „stânga de caviar“. Cu alte cuvinte, ipocrizia e la ea acasă: predică pretutindeni egalitatea, dar ei sunt „mai egali“ decât ceilalţi; predică bunăstarea pentru mulţimi de sărăceni, dar ei sunt primii la acumulat averi. Mai ţineţi minte cum plângea Liviu Dragnea pe umărul săracilor, iar el se făcea proprietar, în afara unei averi proprii imense, pe insula Belina şi pe braţul Sf. Petru al Dunării? (A nu se generaliza totuşi, dar excepţiile au devenit regula!)
Discursul populist, egalitarist şi demagogic ar putea totuşi să tragă partidul în jos: lumea înţelege că România s-a confruntat cu pandemia şi guvernul a trebuit să cheltuiască vreo câteva miliarde bune de euro, iar apoi a venit criza energiei şi a carburanţilor, secătuind economiile firmelor de transport şi de comerţ, culminând cu criza declanşată de războiul lui Putin cu Ucraina, care ne-a arătat că forţele de apărare au nevoie de investiţii uriaşe, iar războiul de la graniţă ne cere să fim pregătiţi de ce e mai rău. Aşa că mai încet cu pomenile, populismele şi egalitarismele!
Comentarii