După ce COVID-ul s-a mai domolit, iar războiul din Ucraina tinde să se stabilizeze pe liniile şi tranşeele actuale, PSD şi-a scos la încălzire pentru alegerile prezidenţiale doi lideri – Mircea Geoană, adjunctul şefului NATO, şi Marcel Ciolacu, prezidentul partidului, lăudaţi de câteva săptămâni în peste 50% din „ştirile“ de pe Antene, România TV, Evenimentul zilei, Jurnalul Naţional, pesurse.ro… Dacă-l mai punem la socoteală şi pe ministrul Muncii Marius-Constantin Budăi, crescătorul de pensii, dacă mai consemnăm şi agitaţia zilnică a unor Mircea Badea, Victor Ciolacu, Ion Cristoiu, Anca Alexandrescu împreună cu ceilalţi din aceeaşi barcă, avem în faţa ochilor ditai campania mediatică desfăşurată pentru susţinerea electorală a social-democraţilor. A nu se uita că respectivele medii cultivă pesedismul de când se ştiu, cu accente mai mult decât copleşitoare în vremea alegerilor. Ca şi acum, numai că până la alegeri mai sunt doi ani şi jumătate!
Practic, se repetă situaţia de la alegerile prezidenţiale din 2004 când nu aveai unde te ascunde de imaginea plină de sine a lui Adrian Năstase, ecranele patriei şi gardurile fiind pavoazate până la saturaţie şi plictis cu chipul său de „grande“ autosuficient. Numai că, din acelaşi motiv audienţele şi ratingul mediilor respective o luaseră pe arătură, fiindcă politica fesenistă devenise marfă depăşită de care niciun manager TV nu ştia cum să scape.
Atunci, cu toate semnalele primite, PSD a ţinut-o într-un muget până la alegeri, pe care le-a pierdut cu graţie, ceea ce era previzibil. N-a învăţat nimic din grandomania şi aroganţa „supremului“ din 2004, aşa că situaţia s-a repetat ca trasă la indigo zece ani mai târziu, când aceeaşi strategie publicitară netoată l-a scos pe „cârlanul“ Ponta la 10% sub Iohannis. Ceea ce se anticipase deja după mitingul ceauşist grandios de pe stadionul 23 August ocazionat de aniversarea lui Victor Ponta. Şi de atunci, tragedie! PSD nu şi-a mai revenit, ba chiar frica de insucces îi paralizează şi azi iniţiativele şi eforturile de a impune un candidat cu şanse la alegerile prezidenţiale.
Motiv pentru care s-a hotărât să testeze din vreme piaţa voturilor: mai întâi l-a scos la înaintare pe dr. Alexandru Rafila, numit intenţionat ministru al Sănătăţii în vremea pandemiei ca să capete prestanţă, vizibilitate şi deci notorietate de candidat prezidenţial, dar socoteala de acasă nu s-a potrivit cu aceea din târg: s-a împiedicat de dr. Raed Arafat, profesionist harnic şi muncitor cu SMURD-ul său, în consecinţă chipul prezidenţial al dlui Rafila s-a cam pălit-veştezit şi nu e exclus ca pălăria să fi fost prea mare, zic cusurgiii.
De aceea, partidul a schimbat caii în timpul galopului, apelând la cursierii-bidivii consacraţi Mircea Geoană, promovat de ai săi ca mare policies maker (făcător de politici) şi dirijor al NATO odată cu invazia ruşilor imperialişti în Ucraina, dar se pare că resursele prezidenţiale ale măreţului comandant s-au topit la alegerile din 2009 pe motiv de „Mihaela, Dragostea mea!“ şi spa-ul lui SOV din seara fatidică şi nu vor să sporească nici azi. Cu toate eforturile.
Aşa se face că a apărut ca din senin în poll position dl Marcel Ciolacu, pesedist de treabă, om de încredere, bun la toate şi priceput la orice, cum este prezentat de activiştii săi, rezerva de prim-ministru conform înţelegerii între PNL şi PSD cu ocazia antamării coaliţiei actuale de guvernământ. Este adevărat că de la alegerea sa ca şef al social-democraţilor, aerul politic de stânga a devenit respirabil şi uşor de anticipat. Dl Ciolacu a pornit de jos, slujind cu încredere tuturor superiorilor săi, inclusiv lui Omar Hayssam, „salvatorul“ jurnaliştilor picaţi în mâna lui Saddam Hussein Abd al-Majid al-Tikriti în Irak (sanchi!), adică fake news ticluit pentru a stoarce recompensa guvernului român. I-a slujit cu credinţă inclusiv berbantului Liviu Dragnea, râvnitorul la insula Belina şi la graţia putinistă şi piedica principală a exploatării gazului nostru din Marea Neagră.
Acum dl Marcel Ciolacu aleargă singuratic în maratonul de doi ani jumate, trecând zilnic dintr-un studio TV în altul, poate s-a prinde preşedinţia de el.
Comentarii