Un alt pariu

…Iar dacă nu v-aţi prins, ziua de 1 Iunie a fost, în calendarul 2022, zi importantă nu doar pentru copii şi părinţi. Oficial, a fost prima zi de distribuţie a tichetelor pentru cele vreo 2,5 milioane de persoane găsite ca vulnerabile prin ţară (reamintim, câte 250 lei la două luni), dar şi ziua în care, oficial, salariul minim în agricultură şi în industria alimentară creşte, vremelnic, până la fine de an, la 3.000 de lei (fără eventualele „indemnizaţii, sporuri şi alte adaosuri”), cu precizarea că angajatorii care majorează salariul minim cu 200 de lei sunt iertaţi de nişte taxe. Măsură de aplaudat în sensul că orice dezlegare la plus de parale n-ar fi rea dacă, pe de altă parte, nu s-ar pune în relaţie cu nişte scumpiri. Măsură din gama „Sprijin pentru România” (ca cea mai veche, dăruită construcţiilor ori şi constructorilor). Statul precizează că… un salariu minim brut de 3.000 de lei înseamnă că angajaţii beneficiază de un salariu minim net „în mână” de 2.362 lei, leafă scutită de contribuţie la sănătate, impozit pe venit şi Pilonul II. Să înţelegem că, circumstanţial, e un nou pariu cu agricultura, cel puţin în sensul stăvilirii exodului pălmaşilor spre sparanghelul şi căpşunele altora. Căci ar fi de bănuit că, doar din acest motiv, n-ar face cale întoarsă căpşunarii pentru popşoiul şi barabulele de acasă. Ori să caute şomerii de la târg angajatorii din agricultură ca să-i scoată la liman?! Însă mai ştii? Pariul e pariu… Până una alta n-am găsit „rapoarte” ferme şi concludente despre eficienţa ajutorului dat de stat construcţiilor. Dacă nu-i cu pierderi – nu-i aşa? – înseamnă că tot e cu oarece câştig…