Creştinii ortodocşi din Rusia, Serbia, Ucraina, lipovenii, bulgarii ori locuitorii din Republica Moldova, precum şi populaţia huţulă sărbătoresc Crăciunul şi Anul Nou pe rit vechi, la 7 şi 19 ianuarie. Obiceiurile sunt păstrate cu sfinţenie. Sărbătorile de iarnă au întotdeauna aroma simplităţii. Înseamnă timp de calitate petrecut de cei dragi, tradiţie, linişte, o încărcătură cu energie pozitivă, care să ne ţină tot anul. Crăciunul aduce cu sine mai multă împăcare cu noi, aduce lirism şi multă emoţie; fără el am fi mai săraci spiritual. De Crăciun oamenii sunt mai bucuroşi, cu toată tristeţea pentru nenorocirea adusă de această pacoste mondială, coronavirusul, care a răpit prieteni, cunoscuţi, membri de familie. În noi se deşteaptă un moment profund în care ne dăm seama că este necesar să fim uniţi, deschişi pentru a întâmpina spiritul sărbătorii, părinţii şi familia. Cu fiecare Crăciun ce trece, suntem mult mai deplini, mai înţelepţi, mai uşor de emoţionat şi mult mai simplu de atins cu fericirile simple, este etapa care an de an ne face mai maturi, liniştea ne cotropeşte şi ne putem reîntoarce în copilărie. Dincolo de semnificaţiile biblice, deloc de neglijat, este o etapă de descătuşare. Devenim mai senzitivi, înţelegem altfel intenţiile, ne dăm seama de gesturi şi de sentimente, căutăm cu ardoare confirmări, percepem altfel bucuriile şi gustăm din plin din felia aceasta a simplităţii vieţii, pe care deseori o transformăm în ceva nesemnificativ. Crăciunul este o stare de bine, este o feerie a simţurilor, un prilej de schimbare. Este, de cele mai multe ori, acel acasă din inima noastră, care acum ne cotropeşte. Este cea mai mare aglomeraţie la trecere peste graniţe, pentru a ajunge cât mai repede acasă, la familii, părinţi, copii, prieteni, consăteni. Numai cine a fost la muncă în străinătate, poate trăi sentimentul dorului de ACASĂ.
Crăciunul rimează şi cu cei dragi, cu muzici calde, cu farmecul de a împodobi bradul, aşteptarea Moşului cu daruri – eroul acesta care sădeşte vise în fiecare dintre noi, arătând că a dărui nu e altceva decât o prelungire firească a bunătăţii, a sincerităţii, a unui fel demn şi onest de a ne arăta iubirea faţă de ceilalţi. Dacă ar fi să fac un simplu exerciţiu de imaginaţie şi să-i cer şi eu ceva, mi-aş dori lucruri de bun-simţ: mai multă asumare pentru oameni, linişti în permanentele nelinişti şi răscoale fără rost, pe care unii le au, mi-aş dori iubire pentru oameni, sănătate pentru familie, prietenii mei dragi. Crăciunul este respect, este căldură, omenie şi normalitate.
Fiecare familie are propriile-i ritualuri de Crăciun. Sunt gesturi repetate de la an la an şi care capătă valoare de simbol. Familiile Ilie şi Voichiţa Hutopilă, Niculae şi Liliana Morocico reprezintă un simbol în întâmpinarea, pregătirea, sărbătorirea Crăciunului şi Anului nou pe rit vechi. Fiecare om se bucură de darurile primite, fie ele cât de mici, pentru că aceste daruri reprezintă respect, iubire, preţuire, dragoste faţă de cel căruia i se dăruieşte. Eu aş vrea un dar deosebit: să văd reabilitate atât biserica, cât şi locuinţa în care îşi petrece viaţa preotul Vasile Stoica. În această clădire a funcţionat timp îndelungat şcoala cu patru clase. Clădirea este veche, prin podele bate vântul, este neizolată, acoperită cu azbest, pe ici pe colo crăpat, fără baie, fără anexe. Când treci pe acolo, te cuprinde mila. Oricât se străduieşte preotul să reabiliteze, costurile sunt prea mari şi enoriaşi sunt puţini ce ţin sărbătorile pe stil vechi.
Cu toţii să avem speranţă în mai bine!
ARTEMIZIA GHEORGHI,
Brodina
Comentarii