„Cu dragoste, Viorel Blanaru, de la «Patrimoniu»”…

Familia a pierdut un om plin de iubire. Prietenii au pierdut un om înţelept şi generos. Suceava a pierdut un luptător.

Arhitectul Viorel Blanaru, Cerberul patrimoniului nostru istoric şi cultural, s-a stins miercuri, la 70 de ani, înfrânt în cele din urmă de o boală neiertătoare. Nu i-ar fi plăcut niciodată însă să se vorbească despre el ca de un om bolnav, lipsit de puterea de a gândi, de a sfătui, de a ironiza, de se război şi, uneori, de a învinge în faţa hrăpăreţilor de neam şi istorie, sfinte pentru el.

Pentru noi, oamenii din presă, Viorel Blanaru a fost un prieten şi un profesor, şi mulţi dintre noi am învăţat istorie şi am devenit mândri de strămoşii noştri odată cu dărnicia cu care ne-a împărtăşit din ştiinţa şi patima lui de a păstra în demnitate ceea ce ne-au lăsat înaintaşii. N-a obosit niciodată să-şi facă auzit glasul, deşi în jurul lui urechile autorităţilor au fost, foarte des, astupate de ignoranţă şi dorinţă de câştig. N-a obosit să râdă şi să se bucure atunci când reuşea să scoată din uitare o fărâmă de istorie.

Am avut şi eu parte de prietenia şi lecţiile sale şi am rămas câştigată pe viaţă. Ultima „lecţie” caldă, prietenească, frumoasă am adăugat-o amintirilor nenumărate acum patru ani, când s-a arătat din nou, în toată sinceritatea, într-un articol ca o dedicaţie definitivă şi definitorie pentru el, în Crai nou, numit „Cu dragoste, Viorel Blanaru, de la «Patrimoniu»”(https://www.crainou.ro/2017/11/08/cu-dragoste-viorel-blanaru-de-la-patrimoniu/).

Tot ce am avut de spus despre acest mare luptător, am spus acolo, reamintind astăzi doar răspunsul pe care Viorel Blanaru mi l-a dat la întrebarea „În ce colţ de lume ţi-ar fi plăcut să trăieşti?”

„Mă bucur că trăiesc acum şi aici. Sunt sucevean din tată în fiu. În 1712 este atestat un anume Ilarie Blanaru, dulgher, care a lucrat şi a înfrumuseţat catapeteasma Bisericii Sf. Dumitru. Bunicul meu a fost dulgher, sergent în armata austriacă, avea atestat de calfă, în 1906 a muncit la construcţia Bisericii de la Bosanci. Suntem trecuţi în pomelnicul bisericii. Aaaa, şi să ştii că «Blanaru» vine de la blana de la uşă, nu de la vreo blană de animal”.

Dumnezeu să-l odihnească în pace, alături de strămoşii pe care i-a cinstit toată viaţa!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: