Universitatea Suceava, între cele care „susţin deschis” demersurile ministrului Mediului pentru un management cinegetic coerent

Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, alături de Universitatea „Transilvania” din Braşov, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi şi Universitatea din Oradea, care au programe sau specializări în silvicultură, au anunţat recent că şi-au asumat un punct de vedere comun şi susţin demersurile ministrului Mediului, Tanczos Barna, pentru un management cinegetic coerent.

Ministrul Mediului, Tanczos Barna, a anunţat săptămâna trecută, într-o conferinţă de presă, că ministerul va căuta soluţii pentru a plăti serviciile publice prestate de asociaţiile de vânători, spunând că în domeniul faunei „tot ce avem în ţară li se datorează”.

Potrivit documentului, „Fauna de interes cinegetic este resursă naturală regenerabilă, bun public de interes naţional şi internaţional” (Legea 407/2006 cu modificările şi completările ulterioare).

Din punctul de vedere al mărimii efectivelor, speciile sălbatice de interes cinegetic pot fi încadrate în trei mari categorii:

  1. Specii pe care efectivele reale, densitatea, arealul ocupat şi dinamica populaţiei le încadrează într-un „statut nefavorabil de conservare”. Acestea trebuie protejate, integral sau parţial. Numărul de exemplare al acestor specii trebuie monitorizat în permanenţă, utilizând metodologii consacrate, care sunt uzitate la nivel european/mondial, şi sunt necesare măsuri de conservare şi protecţie a exemplarelor şi a habitatului acestora.
  2. Specii la care efectivele reale sunt apropiate de efectivele optime se încadrează într-un „statut favorabil de conservare”. Aceste specii fac obiectul gestionării durabile a vânatului, în baza lucrărilor anuale/sezoniere de evaluare a numărului de exemplare din fiecare specie, pentru fiecare fond cinegetic. În cazul acestor specii, poate fi recoltat, anual, un număr de exemplare aproximativ egal cu sporul natural al speciei respective. Sporul natural a fost stabilit, în urma multiplelor cercetări ştiinţifice de specialitate, de institute de cercetare de profil. La aceste specii, perenitatea este asigurată prin gestionare durabilă implementată prin legi, regulamente, norme şi instrucţiuni.
  3. Specii la care efectivele sunt mult mai mari decât cele optime. Aceste specii se înmulţesc excesiv, pot deveni invazive, în detrimentul speciilor din categoriile anterioare, sau pot deveni periculoase pentru comunităţile umane.

Declaraţia politică a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii IUCN spune că utilizarea durabilă a resurselor cinegetice constituie „un mod important de conservare a speciilor”, deoarece beneficiile sociale şi economice derivate din vânătoare furnizează stimulentele cele mai puternice pentru conservarea faunei şi a ecosistemelor acestora.

Cât timp „omul există şi acţionează în România”, nu trebuie să fie impulsiv şi pătimaş

Din punct de vedere ecologic, creşterea sau scăderea semnificativă a numărului de exemplare ale unei specii sălbatice poate duce la dezechilibre în lanţul trofic, greu de anticipat. Al doilea pericol este legat de modul în care ar putea evolua (sau involua) speciile într-un mediu puternic antropizat (peste 60% din teritoriul României este complet artificial), în lipsa managementului cinegetic. Atât timp cât omul există şi acţionează în România, el trebuie să continue să o facă judicios, nu impulsiv şi pătimaş, ţinând cont de faptul că animalele sălbatice trăiesc într-un mediu cvasiantropizat.

Peste 7 milioane de vânători în UE

În asociaţiile de vânătoare din Uniunea Europeană sunt peste 7.000.000 de vânători, care promovează vânătoarea în acord cu principiile utilizării durabile a resurselor naturale şi asigură peste 120.000 de locuri de muncă direct în managementul cinegetic, iar indirect, peste 1.100.000. Printr-un management armonios, activitatea cinegetică poate atrage venituri mari în interesul statului român, prin crearea de locuri de muncă în diverse domenii, precum: industria de armament şi muniţie de vânătoare, îmbrăcăminte şi încălţăminte, aparatură optică şi electronică, industria auto, accesorii vânătoreşti, industria HoReCa etc. Practic, se creează locuri de muncă, începând de la angajaţii de specialitate ai gestionarilor fondurilor cinegetice şi până la angajaţi în diverse industrii. De asemenea, taxele plătite de către gestionarii fondurilor cinegetice către statul român nu sunt deloc neglijabile.

Lipsa controlului asupra numărului de exemplare dintr-o specie poate duce la conflicte între om şi animal

Pe de altă parte, lipsa unui control coerent asupra numărului de exemplare al unei specii, dintr-o anumită zonă, la un moment dat, poate duce la conflicte între comunitatea umană respectivă şi animalul sălbatic. Aceste conflicte se concretizează în pagube în culturile agricole, pomicultură şi viticultură, zootehnie şi piscicultură, dar şi în atacuri asupra oamenilor, soldate cu infirmitate sau deces (76 de oameni mutilaţi şi 9 ucişi în 2019, 12 oameni ucişi în 2020 de urşi).

Rezoluţia 882 şi Recomandarea 1689 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei despre importanţa vânătorii pentru regiunile rurale spun că: „vânătoarea este o activitate importantă şi o sursă de venit pentru dezvoltarea rurală atât timp cât resursele naturale sunt folosite durabil. Vânătoarea conservă stilul rural de viaţă“. În multe ţări europene, vânătoarea este declarată de utilitate publică şi intră în patrimonial naţional.

Prin management cinegetic, în România a fost asigurată perenitatea speciilor de vânat autohton. După al Doilea Război Mondial, vânătorii şi silvicultorii au repopulat crestele Carpaţilor cu capră neagră şi marmotă alpină, au repopulat masive muntoase cu cerb comun, au reintrodus căpriorul în Câmpia Română, au repopulat apele ţării cu castor.

Atenţie la specificul românesc !

Nu în ultimul rând, se arată în documentul comun, trebuie ţinut cont de specificul românesc şi nu trebuie uitate tradiţiile vânătoreşti de la noi. Caracteristicile masivelor păduroase din România, mentalităţile, credinţele şi datinile comunităţilor umane din Carpaţii româneşti creează un context aparte, care trebuie să influenţeze calea de urmat pentru un management cinegetic armonios al faunei de interes cinegetic.

Nu trebuie uitat echilibrul agro-silvo-cinegetic. În lipsa managementului cinegetic nu se poate face agricultură, pomicultură, viticultură, apicultură sau zootehnie fără pagube imense.

De asemenea, trebuie prezentate şi opiniei publice toate faţetele managementului faunei sălbatice, explicându-se, într-o formă uşor accesibilă, raţiunile ecologice şi economice pentru un management proactiv, cu implicaţii ecologice, economice şi sociale pozitive.

„Prin urmare, susţinem deschis demersurile domnului ministru al Mediului, Tanczos Barna, pentru un management cinegetic coerent. O gestiune cinegetică raţională presupune un ansamblu de măsuri unitare de îngrijire şi ocrotire, finalizată cu obţinerea de beneficii pentru societate, având siguranţa perenităţii populaţiilor faunei” se precizează în finalul documentului semnat de universităţile din România care au program de studiu sau specializare în silvicultură. (N.B.)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: