Masacrul continuă

Să nu fii istoric, să nu fi cercetat îndeaproape evenimentele/documentele, dar să fi citit măcar memoriile Aniţei Nandriş-Cudla de la Mahala, publicate sub numele „20 de ani în Siberia. Destin bucovinean”, şi tot îţi este de ajuns, ca român, să ştii şi să înţelegi ce s-a întâmplat după ce, în 1940, nordul Bucovinei a fost ocupat de sovietici. Pe scurt, sub noua administraţie, mulţi dintre cei care au vrut să scape în ţara-mamă au fost ucişi (numai la Fântâna Albă au pierit în jur de 3.000), cei care au rămas au fost furaţi cu metodă, iar când n-au mai avut nimic de dat au fost deportaţi în lagăre de muncă forţată, pentru zeci de ani, din care doar unii s-au mai întors (soţul Aniţei, nu). Astfel de evenimente ar trebui să fie înscrise în cărţile de istorie, spre a rămâne de neuitat şi spre a conferi temeiuri că nu se vor mai repeta în vecii vecilor. Estimp însă, istoria de atunci rămâne altfel vie, scoţându-şi armele, masacrul continuă. Cum altfel să califici informaţiile difuzate de administraţia regională cernăuţeană chiar înainte de comemorarea din 2021 a victimelor de la Fântâna Albă, potrivit căreia la Varniţa vor fi fost împuşcaţi „vreo 50 de oameni” (din ce neam?) – „o provocare, conştient planificată de serviciile secrete române, împotriva locuitorilor Bucovinei”?! În ce logică, în ce altă logică decât cea a apărării straşnice a izbânzilor reuşite sub teroare de măreaţa Uniune Sovietică vin astfel de dezinformări?! Într-o astfel de logică, ar însemna ca naivii să creadă că până şi Aniţa Nandriş-Cudla să-şi fi scris memoriile la presiunea şi sub dictarea serviciilor secrete româneşti, iar în 1991 acestea i-au fost publicate tot datorită serviciilor…