„Tudia“, o afacere cu inimă din lapte de Bucovina

Dacă nu avem o marcă preferată stăm minute în şir în faţa vitrinelor cu produse lactate din magazine, pentru că, în faţa ofertei extrem de generoase, nu ştim spre ce caşcaval, telemea sau iaurt să întindem mâna. În funcţie de buget, de ce-am mai gustat pe la alţii, cumpărăm de multe ori brânzeturi produse prin Europa, când am putea mânca altele poate mai bune şi mai sănătoase, făcute undeva la 50-100 km de casele noastre.

În orice ţară ai merge, în magazine, cele mai multe produse pe care le vezi sunt cele autohtone. La noi nu este aşa. În magazinele noastre găseşti 7 feluri de roşii şi câteodată niciunul din România, ca să nu mai vorbim despre roşii cultivate în Suceava.

„Bagă în coş un produs local, unul făcut cât mai aproape de tine, pentru că parte din banii pe care îi dai se vor întoarce la comunitate şi, indirect, la tine! Şi credeţi-ne, niciunul dintre producătorii locali nu te îndeamnă să cumperi marfă de proastă calitate, doar pentru că se face la Suceava, ci pentru ca avem produse competitive, apreciate de foruri internaţionale, demne să stea cu cinste la orice masă, în orice ţară” au declarat, completându-se reciproc, Brânduşa şi Cristian Mihai, fondatori şi coordonatori ai firmei sucevene de produse lactate Tudia. Împreună cu câţiva oameni care le sunt alături de la începuturi, adică de peste 20 de ani, ei au păşit apăsat şi sigur prin hăţişurile economiei româneşti, au căzut şi s-au ridicat, până şi-au bătătorit, pietruit şi chiar asfaltat propria cale.

„După colţ”, la Grămeşti

Numele „Tudia” vine de la Tudor şi Diana, cei doi copii ai soţilor Mihai. De fapt, ei îmi spun zâmbind ca au trei copii: Tudia, Tudor şi Diana.

Care este povestea unei afaceri de familie într-un peisaj economic dominat de corporaţii internaţionale?

„Tudia” este în prezent cel mai mare producător de lactate din judeţul Suceava, după colosul francez Lactalis, care deţine vechile fabrici Rărăul şi Dorna.

Povestea ei ne-o spun, fiecăruia dintre noi, cele 34 de produse ale sale. Caşcavaluri, iaurturi, brânzeturi, smântână şi specialităţi se fac la fabrica din Grămeşti cu utilaje şi tehnologii moderne, dar după reţete vechi, consacrate, păstrând gustul specific al laptelui curat din Bucovina.

Alimentată cu încredere, răbdare, alegeri înţelepte, „Tudia” s-a împlinit încet şi sigur într-un brand respectat care are în spate produse cinstite şi gustoase. Cunoscându-şi posibilităţile şi justa valoare, mica firmă a reuşit să reziste şi să crească, oferind calitate la preţuri de bun-simţ, în vecinătatea concurenţei corporaţiilor uriaşe. Înfruntând uneori politici comerciale absurde, „Tudia” a reuşit să se fie astăzi una dintre cele mai mari fabrici de lactate din România. Şi nu este deloc lipsit de importanţă că fabrica aceasta este aici, „după colţ”, la Grămeşti – Siret, la 50 km distanţă de oraşul Suceava.

După ce am cunoscut familia Mihai şi le-am ascultat povestea spusă fără înşiruiri laudative de cifre din bilanţurile anuale, după ce le-am cunoscut principiile, valorile din viaţa de zi cu zi şi felul în care înţeleg să poarte responsabilitatea unui afaceri în care cred peste 200 de angajaţi şi sute de ţărani şi fermieri, am înţeles de ce gustul de Bucovina al „Tudiei” este unic.

„Dacă vei curge mereu în aceeaşi albie, afluenţii te găsesc, iar tu creşti”

Marca „Tudia” a apărut în 1999, dar soţii Mihai fac brânză la Grămeşti din 1995, an în care au început, într-o casă bătrânească, împreună cu o rudă, o afacere cu produse lactate.

Girând cu toate bunurile personale, dar şi cu casele părinţilor şi verişorilor, au împrumutat de la bancă o sumă mare de bani, pentru a construi o fabrică modernă. În 1996 a venit însă devalorizarea cea mare, iar dobânzile bancare au urcat la 140%. Pentru cei doi au urmat ani chinuitori, pe muchia supravieţuirii, despre care Brânduşa Mihai povesteşte şi acum cu glasul tremurând. Sub ameninţarea de a pierde tot, firma se zbătea plătind lunar numai dobânzi de 80 de milioane de lei (vechi), valoarea de atunci a unui apartament cu trei camere.

În 1999 însă, planetele s-au aliniat favorabil, Cristian Mihai a împărţit cu fostul asociat datoriile şi spaţiile de producţie, s-au separat şi împreună cu soţia lui a început povestea „Tudia”. Modest, firma scotea pe piaţă doar caşcaval şi smântână de Grămeşti. Afacerea pornea pe noul drum cu 800 de milioane de lei (vechi) datorii, cu dotare minimă (cel mai scump utilaj al lor fiind un separator de smântână de vreo 5000 de dolari), dar cu o mare comoară, câţiva oameni loiali precum Mariana Nimerschi şi Gheorghe Fătulă şi cu mult curaj, încredere şi speranţă.

„Cristi nu s-a panicat, nu a disperat pentru că este un om puternic, un vizionar. Dacă eu sunt omul detaliilor, el este cel care vede imaginea de ansamblu. În momentul când vrea ceva, de multe ori nu-l înţelegem, deoarece el vede dincolo de pătrăţica în care gândim cei mai mulţi dintre noi. În timp, am învăţat să avem încredere în el, pentru că am înţeles că el vede ceea ce este de văzut, înaintea noastră. Să ştii ce va fi mâine şi să-ţi urmezi calea cu perseverenţă, este unul dintre secretele Tudia” crede Brânduşa Mihai.

Eu, cea care iubeşte brânza de toate felurile, mai spun că dacă tai o feliuţă de caşcaval „Brăduţ”, afumat cu lemn de brad, te răcoreşti cu o cană de kefir sau arunci în ciorbă o lingură de smântână, toate făcute la Grămeşti, afli, fără să întrebi pe nimeni, şi alte secrete ale „Tudiei”.

„Abia în 2017 am început să respirăm, pentru că în iunie 2016 am reuşit să ne plătim toate datoriile. «Tudia» a crescut în fiecare an ca cifră de afaceri, greutăţile şi provocările cărora a trebuit să le facem faţă nu se vad în cifrele din statistici. Pentru cineva din exterior pare să fi fost un drum lin, pentru că n-am stat niciodată pe loc, afacerea a mers, am fost în continuă dezvoltare. Dar viaţa noastră e acolo, în «Tudia». Mereu am investit în utilaje, cisterne, maşini, încă o hală nouă, un depozit nou, am făcut un pas, şi încă un pas, şi încă unul. Ne-am păstrat pe acelaşi drum şi am avut răbdare, chiar dacă la sfârşitul fiecărui an am avut profit mic, de 3 sau 4%. Toată lumea se mira că avem aşa profit mic, dar eu am preferat întotdeauna un câştig mic, pe termen lung, decât tot odată, apoi nimic.

O afacere nu se face de azi pe mâine. E un drum lung în care mai câştigi, mai pierzi, ideea este ca trebuie să avansezi în aceeaşi direcţie. E ca un râu în care se varsă afluenţi mai mici. Dacă vei curge în aceeaşi albie, dacă eşti stabil, afluenţii te vor găsi, iar tu creşti. Dar dacă albia ta este când la dreapta, când la stânga, apele nu te mai găsesc” crede Cristian Mihai.

„Brânduşa, hai să mergem aşa, ca oamenii să nu-şi vândă vacile”

„Din lapte românesc, din lapte din Bucovina face «Tudia» toate produsele?” îl întreb pe Cristian Mihai, gândindu-mă la laptele despre care se auzea cu ani în urmă că este tot mai puţin, iar cel care mai curgea din ţâţele vacilor noastre era „slab”, incomparabil cu laptele cornutelor din ţări vecine.

„Lapte încă este în Suceava. La noi încă mai sunt animale, doar că s-a schimbat tipul de furnizor. Dacă la început colectam lapte, 100% de la ţărani cu o vacă, acum dacă mai luăm 30% de la ei. În Bucovina s-au dezvoltat fermele şi cea mai mare cantitate de materie primă o luăm de acolo” explică directorul general de la „Tudia”.

A urmat apoi din partea lui un curs intens despre cum reuşeşte o firmă mică să intre şi să câştige în „goana după lapte”, când în ceafă îi suflă mereu marii şi omnipotenţii procesatori din zona Sucevei.

„Când am înfiinţat «Tudia», mi-am stabilit priorităţile de plată. În primul rând plata la lapte, apoi dările la bugetul de stat, apoi plata salariilor şi doar dacă mai rămâne ceva după ce mai şi investeşti, iei acasă.

Ideea este că în relaţia cu furnizorii de lapte – şi avem peste 1000 în Suceava şi Botoşani – am plătit bine, la timp şi conform înţelegerilor contractuale. Am plătit uneori cel mai mare preţ din zonă la lapte, alteori acelaşi preţ ca al marilor procesatori, în condiţiile în care avem produse mai ieftine decât ei. Brânduşa îmi spune că nu-i bine, nu-i economic şi are dreptate, dar mereu îi spun: «Brânduşa, hai să avem puţină răbdare, să mergem aşa, ca oamenii să nu-şi vândă vacile». Acesta e felul nostru de a-i susţine pe crescătorii de animale, de a stimula producţia locală. Este extrem de important să avem vaci în judeţul Suceava şi pe cât ne este cu putinţă, sprijinim producătorii de lapte. Când cumpăraţi lactate fabricate în Suceava, o parte din bani ajung şi la ţăranul cu o singură vacă, şi la fermierul cu o sută de vaci” spune Cristian Mihai.

„În pandemie am strâns rândurile şi ne-am sprijinit mai mult ca niciodată”

 Cu oricine şi oriunde vine vorba, proprietarii „Tudia” recunosc că cel mai valoros capital cu care funcţionează afacerea lor sunt oamenii. Şi sunt peste 200 de angajaţi în familia „Tudia”, de la cei care strâng laptele din satele răsfirate în judeţele Suceava şi Botoşani, până la specialiştii din laboratoarele fabricii care îl analizează, trecând pe la cei 90 de muncitori care lucrează direct în producţie, la şefii de servicii, la şoferi, oamenii din depozite, personalul de întreţinere, contabilitate, agenţi de vânzări, personalul care ţine la zi dosarele cu miliardele de hârtii ce dovedesc certificările pe care statul român şi Uniunea Europeană le impun. 200 de oameni plătiţi corect şi la timp, respectaţi şi apreciaţi pentru că potrivit directorului general „îşi dau din viaţa lor pentru «Tudia»”.

Angajaţii „Tudia”, chiar şi proaspeţii ingineri care vin după terminarea studiilor, sunt calificaţi la locul de muncă. Prima instruire pe care o primesc este despre lapte, pentru că în opinia şefului lor „dacă nu înţelegi ce este cu adevărat laptele, un produs viu, n-am făcut nimic”.

Pe lângă respectarea cu stricteţe a reţetelor produselor, lucrătorilor din fabrică li s-a inoculat respectarea unei igiene stricte, iar problema li s-a pus astfel: „Aţi mânca şi aţi da copiilor voştri să mănânce produsul pe care l-aţi făcut cu mâna voastră?” Dacă da, totul este cum trebuie să fie…

„Avem deja în fabrică a doua generaţie din familiile angajaţilor. La noi s-au cunoscut părinţii, s-au căsătorit şi deja copilul lor a crescut mare şi a venit şi el la noi şi lucrează. Avem mama, tata, fraţi, veri care lucrează împreună. Şi fratele Brânduşei, Florin Burac, lucrează la noi şi e un om de mare valoare şi de încredere. «Tudia» este o afacere de familie în sens mult mai larg decât ce ţine de familia Mihai, este afacerea multor familii care lucrează aici. De fapt, noi suntem cu toţii o familie, cu bune şi cu rele, ca orice familie, dar cu deviza «Unul pentru toţi şi toţi pentru unul». De acest lucru fiecare dintre noi şi-a dat seama foarte bine în aceste timpuri grele de pandemie, când am strâns rândurile şi ne-am sprijinit mai mult ca niciodată. Sentimentul de apartenenţă la familia Tudia se vede şi în modul cum se fac angajările la noi.

Eu n-am impus pe nimeni la «Tudia». Când au fost posturi libere s-au angajat unii pe alţii. Le-am spus doar să aducă oameni mai buni decât ei, care să lucreze mai bine ca ei să poată fi mai liberi. Dacă-şi aduc o «coada de câine» vor munci ei pentru doi, în locul lui. Dar n-a fost cazul” a completat Cristian Mihai.

Mergem înainte pentru că mai sunt lecţii de învăţat

„De unde cumpărăm produse «Tudia?»” mai întreb şi mi se răspunde „de unde vreţi”, adică din câteva hipermarketuri, în mai multe supermarketuri, dintr-o tot mai mare reţea de magazine răspândită în toată ţara şi dintr-o mulţime de magazine mai mici.

În plus, cam 30% din producţie pleacă în Europa, în ţări precum Spania, Marea Britanie, Italia, Belgia, Germania, Danemarca, Luxemburg, Grecia, Cipru, Franţa.

La „Tudia” munceşte şi Tudor Mihai, fiul celor doi antreprenori, care a învăţat 5 ani administrarea afacerilor în Olanda.

El este viitorul, ocupat cu inovaţii, cu scoaterea de produse noi sub marca dezvoltată de părinţii săi. Are treaba lui, în care tatăl lui nu se bagă, şi care deja l-a „prins”. Fabrica nu-i este străină tânărului Mihai, pentru că a făcut „muncă de jos” încă de când era în clasa a VIII-a.

„Veneam verile şi lucram, umblam prin fabrică, făceam tot felul de munci necalificate şi îmi câştigam bani de mare. Îmi place să merg prin fabrică, să văd cum se transformă laptele, să văd oamenii care sunt implicaţi în transformarea asta.

Am început de câţiva ani să învăţ mai în amănunt despre activitatea complexă din fabrică. Mi se pare foarte interesant să lucrezi la o firmă mare şi cunoscută şi să poţi aduce noul, o schimbare în bine. Eu cred în calitatea produselor noastre, aşa cum toţi cei care muncesc la Tudia cred în ele” a mărturisit el.

Caşcavalurile, iaurturile şi brânzeturile „Tudia” se vând în fiecare an în valoare de câteva milioane de euro, fiecare produs cu inima din lapte de Bucovina, având acelaşi gust şi aceeaşi calitate în galantarul unui magazin din cartierul Obcini sau în al unui magazin din Copenhaga.

„«Tudia» este astăzi o afacere stabilă. Avem ouăle în multe coşuri, adică avem mulţi furnizori de lapte şi nu depindem de cineva anume, dar şi mulţi clienţi, deci şi sub aspectul acesta nu depindem de cineva anume. Mi-am dorit ca «Tudia» să fie cea mai mică dintre cei mari. Suntem astăzi una dintre cele mai mari fabrici de lactate din România. Totdeauna am alergat după clienţi, dar acum, parcă oleacă e mai uşor, ne caută clienţii pe noi. Dar nu ne relaxăm. Mergem înainte pentru că mai sunt lecţii de învăţat. Banii?? Se câştigă, se mai pierd, dar tot noi îi facem înapoi, dacă suntem sănătoşi” a încheiat directorul general al firmei de produse lactate „Tudia”.

„Tudia” este afacerea cu inima din lapte din Bucovina, de la noi de acasă, pentru noi.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: