Sute de candele, coroane de flori cu mesaje de condoleanţe au fost depuse la intrarea principală a Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” din Suceava în memoria directorului Renato Tronciu, care a decedat sâmbătă dimineaţa.
Pe paginile de socializare, absolvenţi, profesori şi elevi au transmis regrete la dispariţia fostului director al colegiului sucevean care a fost ca un părinte pentru toţi.
Pe site-ul Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” a fost postat un mesaj care adună, poate, toate gândurile celor care l-au cunoscut şi au colaborat cu Renato Tronciu.
„Iubind tinerii, alături de tineri, dar mai ales tânăr! Aşa era domnul nostru director. Un suflet bun care râdea cu profesorii, ajuta elevii şi iubea deopotrivă cadrele didactice şi liceeni.
În primul an şcolar la colegiul nostru, sunt sigură că măcar câţiva dintre voi l-au privit şi s-au gândit că înfăţişarea masivă, impunătoare cerea o personalitate pe măsură. Într-adevăr, domnul nostru profesor era măreţ! Măreţ din punctul de vedere al caracterului, era omenos, înţelegător, dar mai ales iubitor, cu un simţ al umorului foarte dezvoltat.
Sunt sigură că sportivii noştri îl vor plânge, deoarece era un incredibil profesor de sport, cu spirit de echipă, dedicaţie şi care îşi ambiţiona jucătorii.
Sunt de asemenea sigură că filologii şi clasele de ştiinţe sociale îl vor plânge: era un om cult şi iubea cultura, tocmai de aceea a ales să fie director la colegiul nostru, unde profilele umaniste înfloresc.
Matematicienii noştri îl vor recunoaşte ca o persoană cu gândire logică şi abstractă, care a condus acest liceu spre performanţă.
Clasele de pedagogie vor vedea un adevărat învăţător, dar mai ales un îndrumător, întrucât spiritul de pedagog nu l-a lăsat să ne fie doar director, ne-a fost tată.
«Cum putem să-i ajutăm pe copiii ăştia?» spunea domnul Tronciu. Dar noi? Noi cum v-am ajutat, domnule profesor? V-aţi stins în tăcere şi singurătate, printre cadre medicale şi străini. Nu am putut să vă fim aproape şi iată că aţi plecat pentru ultima oară de pe poarta liceului. Ce a rămas în urma dumneavoastră?
Un scaun gol în biroul directorului, în cancelarie, în sala de sport.
Liceul pedagogic a rămas gol, cu vântul şuierând pe holuri, prin clase, cu nucul bătând în poarta liceului, îndemnându-vă să vă întoarceţi acasă la copiii în uniformă de elev.
Cuvintele acestea vor şuiera ca o şoaptă şi se vor pierde, însă sufletele ne rămân pustiite şi cu un gol de nemăsurat. Astăzi, noi, elevii, profesorii, angajaţii Colegiului Naţional «Mihai Eminescu» Suceava am pierdut un om de valoare, un profesor excepţional, dar mai ales ne-am pierdut părintele.
Drum lin printre stele, domnule Tronciu!” (N.B.)
Comentarii