Saveta a plecat la ceruri

Undeva, la graniţa cu Ucraina, în partea de sud a Bucovinei istorice, se află o localitate aşezată într-un spaţiu de basm, aşa cum sunt toate localităţile din Bucovina, Straja. Este localitatea care a dat oameni mari pentru istoria locală, a Bucovinei sau a întregii ţări, unii dintre ei ducând faima locurilor, a oamenilor săi şi a monumentelor istorice pe care le-au construit în toată ţara şi chiar dincolo de fruntariile ei. Este suficient doar să amintesc câţiva dintre aceştia, alături de care o adaug şi pe renumita învăţătoare Elisaveta (Saveta) Teleagă, născută Juravle.

Primul care a scris despre Straja a fost preotul Dimitrie Dan, care a tipărit în anul 1897 cartea „Comuna Straja şi locuitorii ei”. El a fost urmat de prof. univ. dr. Vasile Pasailă, care a scris cartea „Straja – vatră de istorie bucovineană din Valea Sucevei”. Iar în anul 2009, prof. Petru Barbuţă a scris cartea „150 de ani de învăţământ la Straja”.

Mândru sat din preajma Putnei

Marele nostru istoric Nicolae Iorga, în urma vizitei făcute în Bucovina a trecut prin Straja şi a scris: „Straja este mândru sat din preajma Putnei, de pe malurile Sucevei limpezi şi vioaie, care-şi perindează nerăbdătoare undele reci ca de gheaţă”.

În anul 2014, distinsa educatoare Elisaveta (Saveta) Teleagă a pus pe masa iubitorilor de istorie, cultură şi civilizaţie cartea „Straja – izvor de tradiţie bucovineană”. Despre biografia sa nimeni nu poate povesti aşa cum a povestit Saveta pe ultima copertă a cărţii: „În vara anului 1952, într-o lună de vară, la casa tinerilor gospodari Vasile şi Albina Juravle, a văzut lumina zilei primul copil din cei şase, care aveau să vină mai târziu, Elisaveta.

În anul 1957 a păşit pragul şcolii din comună, unde a învăţat opt ani, apoi paşii i-au fost îndrumaţi de părinţi şi profesori spre Liceul Pedagogic din Suceava, şcoală care modelează şi pregăteşte dascăli. Timp de cinci ani a frecventat cursurile acestui liceu de renume, iar în anul 1972, după susţinerea examenului de stat, a primit Diploma de învăţător, cu care s-a întors în satul natal ca dascăl.

A început activitatea cu clasa I-a în anul 1972 şi şi-a încheiat-o în anul 2012 cu clasa a IV-a. Deci, în patru decenii de muncă i-au trecut prin mâini zece generaţii de copii, aproximativ trei sute de suflete, cărora le-a pus creionul în mână şi i-a pregătit pentru viaţă.

În paralel cu activitatea didactică a desfăşurat şi o bogată activitate culturală şi socială pentru comună, îndrumând timp de 45 de ani Ansamblul de cântece şi jocuri populare «Străjăncuţa», iar în anul 2006 a primit titlul de Cetăţean de onoare al comunei Straja.

Prin toate aceste activităţi în familie, şcoală şi comunitate a făcut Straja cunoscută în ţară şi în străinătate”.

Copiii muncesc, ei trebuie să fie văzuţi !

Dar Saveta a uitat să pomenească despre nenumăratele emisiuni care i-au fost dedicate şi la care a participat, la toate televiziunile din România, despre deplasările din străinătate etc. Şi toate acestea din cauză că era de-o modestie rară. De altfel, şi-n timpul acestor emisiuni, dânsa stătea mai la margine, ba chiar într-un colţ. Întrebată de ce procedează astfel a răspuns scurt: „copiii muncesc, ei trebuie să fie văzuţi”. Tot din cele spuse de doamna Saveta am reţinut că s-a condus în viaţă după cele zise tot de Nicolae Iorga: „Poţi să fii om minunat, fără să fi făcut nicio minune”.

Aş fi foarte fericită dacă…

Foarte interesante sunt cele scrise în cartea menţionată, în prefaţă: „Oriunde ai fi, din satul meu sau din altă parte a ţării sau a lumii, dacă vreodată vei citi această carte, aş fi foarte fericită să ştiu că ţi-ai adus aminte de copilărie, de bucuriile trăite la bunici, în sat, de tot ce înseamnă obiceiuri şi tradiţii româneşti şi, în special, cele din satul meu, Straja. De profesie sunt învăţătoare, în prezent pensionară. Iubind locul în care m-am născut, oamenii satului, cu obiceiurile şi tradiţiile lor, am considerat că trebuie să las ceva scris în urma mea şi, de câţiva ani, am început să adun materialul necesar, iar acum, aşa cum am crezut că e mai bine, am realizat această carte de suflet. Înaintea mea au fost şi alţi consăteni care, din dragoste pentru locul natal şi datorită pregătirii profesionale, au scris despre Straja pentru a face cunoscut satul nostru şi celor care urmează după noi”.

Doamna Saveta a iubit lumea satului, aşa cum este ea, cum cred că n-a iubit-o nimeni, cu bucurii şi cu necazuri, cu oameni frumoşi şi harnici, iubitori de credinţa ortodoxă, de istoria neamului, de tradiţii şi obiceiuri. Acesta i-a fost crezul când a format ansamblul folcloric pe care l-a îndrumat. Nobil crez! Vă rog să vă gândiţi la faptul că ansamblul a primit numele de „Străjăncuţa” de la o membră a lui de numai 4 anişori. La această dată, ansamblul este format din copii şi tineri din cinci generaţii. Mai rar aşa ceva!

Trebuie să menţionez că Doamna Saveta a fost în turnee în Ucraina, Germania şi Polonia… Dar unde n-a fost?!. Cu jocul tradiţional străjenesc şi cu „străjerii” lui, ea a încântat spectatorii din foarte multe localităţi ale ţării. Pretutindeni, membrii ansamblului au fost aplaudaţi frenetic pentru bogăţia tradiţiilor, autenticitatea jocurilor prezentate şi a costumului.

În final, o mică adresare celor care conduc localitatea, biserica şi şcoala din comună: găsiţi un alt intelectual care să ducă mai departe munca Doamnei Elisaveta (Saveta) Teleagă! Numai aşa ea se va odihni în locul unde nu este durere, nici întristare, dar este plin de verdeaţă.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: