De vorbă cu cititorii

Marinică Postolache – Fălticeni: Dacă ar fi să vă cred pe cuvânt, aşa cum şi doriţi, dezvăluirile dumneavoastră babane zguduie din temelii istoria literaturii române: „Am toate motivele să cred că marele nostru poet Mihai Eminescu a fost atras de oraşul nostru, dar şi de frumuseţea lacului de la noi, lac pe malul căruia a petrecut zeci şi zeci de ore cu iubita sa. Poate că a dat şi la undiţă, balta fiind plină de crapi, cărăşei şi mârliţe; poate numai se plimba cu Veronica Micle prin stuf şi admirau natura. Am găsit prin zonă şi o undiţă veche, un ceas de mână, o oglindă de poşetă, un creion dermatograf de colorat mustaţa, or se ştie că în ultimii ani de viaţă, Eminescu purta o mustaţă stufoasă.”

Dacă undiţa este din fibră de sticlă, sigur îi aparţinea lui Alexandri. Ăsta era boiernaş şi avea bani de scule scumpe. Chit că nu existau pe atunci. Eminescu, ba!

Ceasul se poate să fi fost al lui Becali, el se tot fudulea pe la tv cu un Rollex, dar nu prea a legat prietenie cu poetul nepereche şi nici cu cartea, chiar dacă susţine că la pârnaie a fost şi el scriitor. Iar oglinjoara de poşetă fie a fost a Margheritei din Clejani, fie a împărătesei Maria Tereza, care a vizitat, se pare, Bucovina.

Veronica Micle se oglindea doar în ochii iubitului ei. Şi a avut femeia asta o sumedenie de drăguţi. Printre care, adevărat, şi Eminescu.

Dar şi eu am găsit la Putna nişte artefacte interesante. Cum ar fi: un scutecel putrezit, cu franjuri şi danteluţă, o periuţă, mai precis, perie de dinţi din lemn de trandafir, un ibric cu cafea, care mai avea urme de caimac. Şi am vaga bănuială că aceste obiecte au aparţinut lui Ştefan cel Mare şi sultanului Mahomed. Cunoaşteţi vreun fraier care ar fi interesat să le cumpere?

Lola Grăniceru – Vatra Dornei: „Ziarul dumneavoastră publică absolut toate aberaţiile, gândurile, răbufnirile şi speculaţiile politicienilor, fără să facă o selecţie minimă. De ce nu îi cenzuraţi? Astfel încât noi, cititorii, să nu avem de-a face cu războiul lor politic stupid.

Nu vedeţi că fiecare tratează problemele judeţului doar prin prisma interesului propriu?”

Nu cenzurăm nimic, fiindcă nu avem ce. Politicienii noştri sunt goi pe dinăuntru, goi pe dinafară, fără miez, substanţă, conţinut. Au doar o coajă poleită peste o încurcătură de neuroni, care colcăie ca viermii, fără să facă sinapse între ei. Şi cam atât.

Cărbunaru Mihai – loco: „Acum treizeci de ani, când aburii Revoluţiei încă nu se risipiseră şi mai întunecau vederea, întreţinând, într-un fel, speranţa schimbării, credeam în orice mi se servea pe tavă: reformă, modernizare, evoluţie, noutate, competenţă. Dar, încet, încet, am renunţat la multe din aceste clişee, le-am şters pur şi simplu de pe lista mea de gânduri, priorităţi şi repere, iar după ce mi-am curăţat memoria, m-am trezit că nu mi-a mai rămas nimic. Nici de făcut, nici de aşteptat sau sperat.

Aceşti incompetenţi, cu pretenţii de conducători, m-au adus într-un vid intelectual, unde nu am de ce să mă agăţ şi nici pentru ce.”

Şi unde doreaţi să vă ducă? La Meteora, în Grecia? Sau la Târgul de Fete de pe muntele Găina? Daţi-vă cu apă pe ochi! Aceşti „aleşi” sunt plozii, fraţii, amantele, nepoţii şi cumnaţii noştri, votaţi cu aplauze să nu facă nimic. Dacă renunţăm la ei, cine credeţi că o să ne conducă? Vreun mare altruist sau geniu? Nu! Tot o cloacă de neaveniţi, nărăviţi în rele, doar că, proveniţi din altă păducherniţă socială.

Până la următoarea glaciaţiune, vom orbecăi prin întuneric sub „păstorirea înţeleaptă”, cum se exprimă popii, a acestor lideri de doi bani. Aşa ne-a fost scris!

Maria B. – Vama: Doriţi să vă schimbaţi numele, din „Barabulă” în ce-o fi, numai să sune bine, şi nu ştiţi paşii legali care trebuie urmaţi. Nici noi.

Dar, fiindcă sunteţi femeie, aveţi şansa ca prin căsătorie să treceţi pe numele bărbatului. Dacă bărbatul are nume urât, schimbaţi-l! Pe bărbat, se înţelege.

În redacţia noastră, pe vremuri, a existat o doamnă pe nume „Fasolă”, care prin căsătorii succesive a fost: Păstaie, Morcoveaţă, Pătrunjel, Ardeiu, Plăcintă, Triferment, Robinet, Găină, Libelulă, Tirbuşon şi, mai spre bătrâneţe, Şifoneru. Da, chiar aşa: Şifoneru Eugenia Minodora. Vedeţi ce nume frumoase avea? Da, dar cât a muncit la asta..!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: