Hani, fata din Suceava care a cântat „Deşteaptă-te române” la Roland Garros (II)

Dragă, nu pot veni la lansare pentru că tocmai m-am operat pe creier…

Hani a plătit stresul, spaimele şi nesomnul din perioada în care şi-a îngrijit cu disperare gemenii născuţi la doar 6 luni. Într-o zi din anul 2017 a simţit o durere sălbatică de cap. Cei din jur i-au spus că o fi o migrenă şi să ia pastile, că trece. Răul a continuat însă mai multe ore până când o vecină, cadru medical, a insistat s-o ducă la spital. În parcarea subterană a blocului, în timp ce femeile se îndreptau spre maşină, Hani a căzut fără cunoştinţă.

La spital, medicii au constatat că românca suferise de ruperea unui anevrism, mai simplu spus, îi pocnise un vas de sânge în creier. S-a trezit în simţiri după operaţie, tunsă zero, cu o cicatrice de câţiva centimetri în creştetul capului, prinsă în copci mari.

„Eram ameţită, nu vedeam încă bine, nu eram sigură unde mă aflam şi nu ţineam minte cum ajunsesem acolo. Am dibuit după telefonul mobil, am văzut data şi mi-am amintit că în acea zi trebuia să merg la Ambasada României, la lansarea unei cărţi. Ce credeţi că am făcut?! Am sunat-o pe fată şi i-am spus, „Draga mea, nu pot ajunge la lansare pentru că, după cum văd în jur, nu ştiu de ce, dar sunt în spital”. Abia după aceea am aflat ce mi se întâmplase după ce îmi pierdusem cunoştinţa în parcare. Fusesem în comă…” a povestit suceveanca, cu acelaşi calm de mai devreme, parcă depănând amintirile altcuiva şi nu momentele în care a fost foarte aproape să-şi piardă viaţa.

De trei ani încoace, Hani s-a restartat şi se bucură de viaţă cu şi mai multă pasiune.

„Pentru mine România este perfectă”

O provoc pe doamna Saladin, născută la Suceava acum 41 de ani, cetăţean al localităţii Montesson, departamentul Île-de-France, o suburbie pretenţioasă a Parisului, la un joc, şi o rog să aleagă: Suceava sau Paris? Champs-Élysées plin de arbori întreţinuţi impecabil sau Mihai Viteazul cu trotuarele sparte? Turnul Eiffel sau oul gigantic cu abţibilduri tradiţionale, şters din când în când de cufureala păsărilor? Disneyland Paris sau zona de agrement Tătăraşi? Impresionanta Notre-Dame, gata acum vreo 675 de ani, sau Casa de Cultură, nu chiar aşa de veche, dar aproape fără cultură? Nu văd însă nici urmă de zâmbet sarcastic sau vreun strop de ironie în privirea ei după ce îi prezint, sfidător, alternativele. Are doar o secundă de ezitare, apoi răspunde: „Unele comparaţii nu pot fi făcute şi atât. Iar dacă e să aleg între Suceava şi Paris, nu pot, aşa că le aleg pe amândouă. Sunt ca un bărbat care vrea şi nevastă şi amantă”.

Apoi parcă apăs pe un buton care a declanşat toată căldura pe care o simte această femeie pentru locurile din care a plecat.

„Iubesc Suceava în care m-am născut, îmi iubesc ţara şi mă emoţionează tot ce-i românesc. Poate pentru că trăiesc departe, dar pentru mine România este perfectă. Sufăr când ceva nu se întâmplă bine acasă, dar nicăieri în lume nu poţi simţi ca aici un Paşte sau un Crăciun.

România mea va fi întotdeauna cea mai frumoasă ţară şi va fi mereu „acasă”. În Franţa nu scap niciun eveniment în care sunt implicaţi România şi românii. Am stat la o coadă până în stradă, la Teatrul Apollo, pentru bilete la un spectacol al lui Florin Piersic. Nu puteam rata recitalul sopranei Angela Gheorghiu de la Opera Naţională din Paris, cum n-am scăpat multe alte evenimente româneşti. Am încercat şi să votez în 2014, când erau acele cozi imense la secţiile de votare, dar alăptam şi după câteva ore de aşteptare am fost obligată să plec. Dar am votat anul trecut, la prezidenţiale. În 2018 am fost în tribune la finala de la Roland Garros, când a luat Simona Halep cupa. A fost extraordinar! Nu ştiţi cu câtă emoţie m-a strâns gâtul toată partida, pentru că la tenis nu poţi urla ca la fotbal, să scapi de tensiune! Dar când s-a terminat meciul am dat drumul la tot din mine, am strigat până am răguşit: „Si-mo-na! Si-mo-na! Apoi am cântat cât am putut de tare şi clar „Deşteaptă-te române!”. Ăia nu mai filmau în teren, mă filmau pe mine cântând în tribune.

Ştiţi ce am ajuns să înţeleg eu după mersul prin toată lumea asta? Diferenţa dintre cum a fost şi cum este astăzi România. Să fiu cinstită, mie nu mi-a fost rău pe vremea comuniştilor. Eram mică, dar ştiu că familia mea n-o ducea rău. Ţin însă minte cozile, frigul din case, că nu era lumină. Şi uitaţi cum arată România astăzi, o ţară fostă comunistă din estul Europei care nu este nici Rusia, să fie ajutată de resursele unui teritoriu atât de mare, nici Polonia, cea aproape de Occident şi, cum se mai aude, ajutată de Papă. Am fost doar noi.

Din păcate, România este văzută din afară complet greşit faţă de cum este în realitate, şi asta pentru că majoritatea străinilor o văd prin prisma „mesagerilor” cu care au intrat în contact. Pentru francezul de rând, românii nu sunt decât hoţi şi ţigani. Americanii ne văd ca pe nişte săraci care trăiesc din mila occidentului. Când vin şi văd cu ochii lor, când cunosc români normali, de bună-credinţă, când deţin informaţii corecte, nu le vine să creadă că treburile în România sunt altfel.

Şi am mai învăţat ceva mergând în multe ţări. Că oamenii au cam aceleaşi bucurii şi aceleaşi necazuri, că nicăieri nu sunt oameni mai proşti sau mai deştepţi ca românii, că nicăieri în lume oamenii nu au două capete şi mai multe picioare şi că, la fel ca la noi, dacă n-ai o relaţie, pe cineva care să te recomande, să pună o vorbă bună pentru tine, eşti mort în orice ţară ai trăi” a tras Hanelore concluzia finală a călătoriilor ei de până acum în lumea din afara ţării ei.

Areniul, centrul universului

În curând, Hani, Fabrice şi gemenii pleacă la mare. La marea românească, spune ea, pentru oricât de ciudat ar părea pentru noi, Hani iubeşte litoralul Mării Negre mai mult decât Costa de Azur. Mă uit însă de trei ori în ochii ei ca s-o cred.

Între timp, la Vârful Dealului, acolo unde locuieşte când vine acasă, a cules vişine şi cireşe amare pentru ca mama ei să-i facă dulceaţă şi compot pentru gemeni. În fiecare vară face la fel, când vreo două luni gemenii aleargă pe unde şi cât vor, ca doi căluţi sălbatici, iar sufletul ei se încarcă cu verdele Cacicăi, cu Suceava, cu România, cu „acasă”. În fiecare an face fotografii şi clipuri în locuri din Suceava şi din ţară şi declaraţii de dragoste locurilor natale, apoi le postează pe Facebook să le vadă prietenii ei din toată lumea.

În una de acum câteva zile, însoţită de o scurtă filmare în cartierul în care Hanelore s-a născut, spune simplu şi cu mândrie: „Pentru mine Areniul nu e numai buricul târgului, e centrul universului, e locul copilăriei mele!”

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: