Din zodia ciumei, în zodia coronavirusului (5)

Provocarea lui Shakespeare

Carantină. Apariţia măsurilor de carantină face parte din registrul unor măsuri raţionale de prevenire a extinderii bolilor infecţioase, prin evitarea contactului cu persoanele sănătoase, prin izolarea bolnavilor, însoţite de măsuri de dezinfecţie şi vaccinare în timpurile recente. Durata de izolare a celor care au venit deja în contact cu bolnavii infecţioşi s-a relaţionat cu perioada de incubaţie a bolii. Totodată, în funcţie de gradul de contagiozitate, măsurile de carantină pot fi mai radicale sau mai blânde. Se pare că prima carantină din Europa a fost iniţiată de Republica de la Ragusa (Dubrovnik) în jurul anului 1377. O constatare empirică: o corabie suspectă care era lăsată în rada portului să aştepte 40 de zile nu mai era un pericol epidemic. Eficienţa ei a convins autorităţile Republicii Veneţiene să utilizeze carantina, mai ales pentru corăbiile venite din Orientul Mijlociu. Insula Lazzaretto Nuovo, aflată la intrarea în laguna veneţiană, a servit drept placă turnantă pentru carantina Serenissimei republici. Cele 40 de zile – quaranta giorni – în care călătorii erau ţinuţi izolaţi, fără posibilitatea de a intra în oraş, s-au dovedit suficiente pentru a separa pe cei bolnavi (care iniţial puteau fi în perioada de incubaţie, deci asimptomatici) de cei sănătoşi.

Catren. „Un orologiu bate când se înserează,/ La Nădlac în vamă, cine claxonează?/ – Eu sunt, Românie, fiul tău tâmpit;/ Gata cu ciordeala, îţi aduc Covid!”

Democraţie. Puradelu’ îl întreabă pe Bulibaşa (tocmai întors, pe şestache, din Italia) ce este democraţia. – Atunci când cheltuim ajutorul social în două zile şi apoi mergem şi luăm ce-i al altuia,  aia e democraţia. – Şi ăla nu zice nimic? – Ba da, dar aia e rasism!

Fericire. „Cei mai mulţi oameni sunt nefericiţi pentru că pretind prea mult de la fericire. Ambiţia este cel mai mare duşman al fericirii, pentru că ea îl face pe om orb.” (Jean-Paul Belmondo).

Izolare. Acum, când revăd filmele de dragoste preferate, de câte ori eroii se sărută… strănut! O fi de bine, o fi de rău?

Necaz. Ăsta necaz, fraţilor: bărbatul amantei mele a intrat în carantină la domiciliu şi eu sunt încă în dulap!

Provocare. „Bunicul” Shakespeare a scris în timpul epidemiei de ciumă „Regele Lear”. Tu?

Relaxare. Vine relaxarea: oamenii vor putea să reînceapă să moară şi din alte motive!

Selecţie. – Omule, ce scrii tu acolo? Doar nu îţi faci testamentul? – Nu! Fac o listă cu cine vreau să intru în contact dacă iau virusul.

Sfat. Nu mai urmăriţi televiziunile de ştiri! Eu nu mă mai uit la ele de trei zile şi abia azi am avut curaj să ies de sub pat.

Spaimă. „Evitarea panicii populaţiei a fost (în timpul holerei din 1873  din Transilvania – n.a.) cauza difuzării destul de târziu a instrucţiunilor de prevenire şi combatere. Redacţia ziarului «Albina» se justifica în felul următor: «de aceea precum şi din alte consideraţiuni psihice noi n-am aflat cu cale a raporta despre această epidemie». Dar, odată difuzate, toate au un capitol în care susţin rolul fricii în contractarea bolii, asigurându-se cititorii că «deasupra la toate stă pacea sau liniştea sufletească şi curajul, frica şi înspăimântarea sunt lucrurile cele mai de pe urmă». Anecdotele aflate în pagina de divertisment a ziarelor au multe ca fond de desfăşurare holera. Cu un conţinut moralizator, dar şi cu scopul de a crea o atmosferă de destindere, ele proiectează situaţii hazlii în anturajul epidemiei. Holera e luată în derâdere într-o primă fază, venindu-se în acest fel în întâmpinarea dorinţei ascunse a cititorilor. O anecdotă ce are ca mesaj apelul la curaj şi pe care o găsim în mai multe publicaţii povesteşte o întâmplare din aşa zisul «cuib peren» al holerei care este Mecca. Ea descrie întâlnirea de la porţile cetăţii dintre un pelerin musulman şi holera travestită într-un bătrân neputincios care cere ajutor. Pelerinul este nevoit să-l ajute sub ameninţarea contaminării, dar cere holerei să sacrifice cât mai puţine vieţi. Deşi holera îi promite că vor muri doar 80 de oameni, în câteva săptămâni mor mai multe mii. La o nouă întâlnire dintre cei doi, holera răspunde la acuzaţiile de minciună şi sperjur ale pelerinului, foarte senin: ea a luat doar 80 de oameni, ceilalţi murind de frică.” (Ofelia Mora, UBB Cluj-Napoca).

Vaslui. Aţi tot  făcut mişto de cei din Vaslui, dar acum sunteţi toţi cu sticla de spirt în buzunar!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: