- Viruşii – fie ei agenţi patogeni, fie „agenţi” virtuali care-şi fac mendrele prin calculatoare – sunt nişte monştri greu de înfruntat cu şanse de biruinţă în câmpul de bătălie pe care-l creează. Cele două entităţi parazite sunt tratate cu oarece…deferenţă de gramatica românească, drept care au parte de o abordare nuanţată. Dacă virusul de calculator beneficiază de o singură formă de plural – viruşi, cel submicroscopic, care invadează (şi) corpul uman, înmulţindu-se doar în interiorul unei celule-gazdă, se bucură de două variante acceptabile atunci când trebuie exprimată mulţimea lor copleşitoare: virusuri / viruşi. Într-o viziune metaforică, se poate spune că şi limba (în sistemul său gramatical) este afectată deseori de „viruşi” specifici (nu la fel de primejdioşi), rezultând diversele abateri de la…sănătoasa ei funcţionare. Dicţionarele şi tratatele academice ne ajută să le combatem. Câţiva asemenea intruşi, în secvenţele următoare.
- Cratima ca…recidivă. „Cum de a-i ajuns să-ţi plângi nevoile în stradă?”; „Aşa a-i ajuns să îţi deteşti trecutul.” (românialibera.ro, 13 martie 2020). Dacă autorul nu ar fi recidivat, se putea presupune că vinovată ar fi neatenţia (neglijenţa în tastare). „Perseverare diabolicum” – ne învaţă o zicere latinească mai amplă despre a greşi (care apreciază că greşeala e omenească), încât e de bănuit că, în scrierea auxiliarului verbal în două cuvinte, eroarea săvârşită are o altă explicaţie. Pesemne, acel –i a fost interpretat ca o formă neaccentuată (clitică) a pronumelui personal, fiind, în consecinţă, despărţit de bănuitul auxiliar trunchiat a.
- Când venirea e…plecare. „exodul românilor care se întorc în ţară” (Antena 1, 20 martie 2020). Din sensul întreg al cuvântului subliniat („părăsire în masă a unei ţări sau a unui teritoriu de către o populaţie; emigrare”), a fost luată în seamă numai o parte, cea referitoare la mărimea excepţională a grupului în mişcare; a fost ignorată ideea de „părăsire”, aceasta fiind înlocuită cu cea de „intrare, venire”. Opţiunea pentru un neologism (din fr. exode, lat. exodus) ar fi fost poate lăudabilă dacă nu se crea confuzia între înţelesuri contrare (dacă, de pildă, vorbitorul se referea la plecarea în masă din ţări afectate de pandemie).
- Viaţa ca…ziarul. „măsuri de dare peste cap a vieţii cotidiane a milioane de români” (evz.ro, 12 martie 2020); „alte măsuri de bulversare a vieţii cotidiane” (evz.ro, 17 martie 2020). Neologismul pentru „zilnic” se supune cerinţei mai largi din limba română de a-l transforma pe -a- în –e- (alternanţă fonetică) sub influenţa unui e care-i succedă (în silaba finală, de exemplu). Aşadar, adjectivul cotidian are la plural forma cotidiene. Dacă, prin DOOM1 (1983), îndreptarele acceptau pentru cotidian „ziar” numai varianta de plural cotidiane, pentru adjectivul amintit întotdeauna a fost recomandată forma cu –e-, care s-a impus apoi (în 2005) ca normă şi pentru cuvântul cu înţelesul de „ziar”. Cel care a scris, de două ori într-un interval scurt, cotidiane a tratat neologismul pe „stil vechi”, aplicând adjectivului expirata cerinţă pentru substantivul vizat.
- Adverb, nu numeral! „Vom mai reveni la ce a fost o dată?” (romanialibera.ro, 2 aprilie 2020). În frază, înţelesul secvenţei subliniate este „cândva, odinioară”, fiind vorba deci de un adverb care se scrie într-un cuvânt. Numeralul o dată ar putea fi înlocuit cu „de două ori; etc.”, ceea ce nu este posibil în context.
- Inconsecvenţă. „blog-urile”, „bloguri”, bloggerii”, „blogurile”, „blogurile”, „bloggerii”, bloggerii” (românialiterara.com, nr.5/2020). Regula – la care ne-am referit cândva mai pe larg – recomandă, în cazul cuvintelor nou introduse în limbă (foarte multe, din engleză), „chiar neadaptate sub alte aspecte”, dacă sunt „terminate în litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română”, ataşarea fără cratimă a articolului sau desinenţei. În exemplele de mai sus, respectarea cerinţei alternează cu ignorarea ei. Din fericire, aici, „virusul” inconsecvenţei n-a fost în măsură să afecteze valoarea textului.
- Nuanţare nefericită. „urmează alegeri locale cu miză destul de uriaşă” (RomâniaTV, 1 martie 2020). Încercarea moderatorului emisiunii cu pricina de a dimensiona nuanţat importanţa evenimentului la care se referă nu pare deloc potrivită aplicând-o adjectivului uriaşă. Acesta, exprimând „o intensitate a însuşirii la un grad înalt fără o evaluare prin raportare la alte repere”, nu tolerează asocierea cu o marcă de intensitate, cum este, de pildă, foarte sau, în cazul nostru, destul de.
- Nişte virgule. „Încă nu e clar [,] până când vor fi păsuiţi românii” (românialibera.ro, 31 martie 2020); „N-are inteligenţă şi, în locul acesteia, are prostie [,] cel care nu învaţă nici măcar din propriile dezastre şi care [,] repetă până la deces [,] mereu aceleaşi erori. (adevarul.ro, 22 februarie 2020). În prima frază, virgula neavenită desparte subiectiva de predicat. În cealaltă, mai multe virgule (marcate cu paranteze drepte) ignoră, de asemenea, reguli ale punctuaţiei: primele două se interpun între subiect şi predicat, iar a treia ar fi trebuit şi ea să lipsească, urmând un complement direct sau era eventual binevenită dacă era dublată de o alta înainte de până („repetă, până la deces, mereu…”).
I. NEDELEA
Mai mult, în Literatură&artă
-
Despre poet şi despre nesfârşire
4 iunie 2026
- Lazăr după Înviere 4 iunie 2026
- Inocenţa căpşunelor 4 iunie 2026
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!
Comentarii