Să mergi cu curaj mai departe

În spatele uşilor închise de virusul acesta parşiv, ne petrecem timpul în fel şi chip aşteptând momentul când vom primi de undeva vestea dătătoare de speranţă că putem fi din nou aşa cum am mai fost; liberi să ne îmbrăţişăm, liberi să muncim, liberi să ne întoarcem într-o sală de spectacol, liberi să facem alegeri. Deocamdată însă doar sperăm şi, respectând protecţia izolării, avem mare nevoie să găsim în noi înşine nebănuite resurse de răbdare, bunătate şi echilibru.

Dincolo însă de boala care nu-i iartă pe cei mai firavi dintre noi, vor supravieţui acestei parşâvenii, în primul rând, cei ce rămân întregi la minte, cei care nu se lasă cuprinşi de panică, care au puterea să mai glumească, cei care, cu minte şi trup, muncesc, creează, sunt de folos altora.

Unul dintre cei care fac aceste lucruri este şi pictorul Radu Bercea, care, în izolarea locuinţei sale din Gura Humorului, pictează şi desenează în fiecare zi în atelier, apoi împărtăşeşte cu noi toţi, prin Facebook, frumuseţea şi delicateţea din munca lui artistică. Este terapia practicată sieşi în izolare şi totodată un exemplu de curaj şi echilibru de urmat în aceste timpuri ciudate.

Când mulţi dintre noi poate ne lăsăm pradă disperării, când rămânem blocaţi mental şi sufleteşte în mijlocul zvonurilor isterice, ordonanţelor militare şi comunicatelor despre oameni care se îmbolnăvesc şi pier zilnic, exemplul acestui artist este cu atât mai preţios cu cât este dat de un om trecut de 80 de ani.

 Uite că statul în celulă, de unul singur, mi-a prins bine

„Izolarea inspiră, se pare, nu-i aşa?” l-am întrebat pe artistul care de vreo trei săptămâni lucrează necontenit în atelier, dar nu cu vreo furie dramatică, lovit brusc de vreo muză disperată, ci cu relaxare, cu bunătate. Acuarele, picturi în ulei, desene noi apar în fiecare zi pe pagina de Facebook a lui Radu Bercea, darurile sale către cei închişi în case.

„Nu ştiu dacă este numaidecât o inspiraţie în plus, dar este adevărat că această claustrare te întoarce şi mai mult în interiorul tău. Nu ştiu dacă o fi bine sau o fi rău, dar mie îmi vin imediat în minte teme de lucrări. Mai citesc câte o poezie, îmi pregătesc sufletul, apoi mă apuc de desen. Aşa trece timpul” mi-a răspuns artistul în timpul conversaţiei noastre telefonice.

„Şi ce altceva să fac? De băut nu beau, nu am pe aproape nicio doamnă cu care să mă cert. Nu-i vorba, că eu nu m-am certat niciodată, cu nimeni, nici înainte. Este prea greu după aceea să te împaci. E o pierdere de energie şi de timp. Nu mai bine citeşti ceva, asculţi o muzică, lucrezi ceva, vorbeşti cu un prieten la telefon?” a continuat el.

Radu Bercea a avut cea mai recentă expoziţie la începutul lunii martie, la Gura Humorului. S-a numit „Flori pentru flori” şi a fost dedicată, bineînţeles, femeilor, de ziua lor. Iar dacă este vreun artist care ştie să dăruiască, elegant şi generos, flori femeilor, acesta este el. Aşa că după expoziţie a rămas aproape fără niciun tablou.

Acum el tratează statul în casă ca pe ceva ce trebuie respectat şi de care nu trebuie făcut mare caz. Ba chiar, cu destul cinism, glumeşte în legătură cu asta: „Pentru mine nu e greu să suport izolarea. Nu uitaţi că am experienţa celulei în care am stat de unul singur, ca deţinut politic. Nu mă gândeam că voi spune asta vreodată, dar uite că mi-a prins bine”. Apoi în telefon i se aude râsul plin.

 Într-adevăr, pe când avea doar 19 ani, în 1959, Radu Bercea a fost condamnat politic la 20 de ani de închisoare, dar, din fericire, după 5 ani a fost amnistiat. Au fost însă 5 ani de suferinţe şi umilinţe în care şi-a probat până la extrem rezistenţa fizică şi forţa interioară. A ieşit învingător, a iertat pe cine trebuia să ierte, nu a uitat însă nimic, continuându-şi viaţa ca un aducător de pace între oameni.

Acum, ca întotdeauna, merge singur la cumpărături, dar o dată pe săptămână, având în buzunar adeverinţa în care şi-a declarat intenţiile. Respectă de asemenea o rutina zilnică pe care şi-a format-o deja de mai multă vreme. Adoarme în fiecare seară în jur de ora 21.30 şi doarme liniştit până la două noaptea, oră la care se trezeşte şi îşi face toaleta de parcă ar pleca la muncă.

„Dau drumul la televizor, mai văd un filmuleţ şi – să nu râdeţi că am dat în mintea copiilor – mă uit chiar şi la desene animate. Sunt reconfortante uneori. Bineînţeles că mă uit şi la ştiri, să văd ce se mai întâmplă în lume şi la noi, cu dihonia asta, dar nu exagerez, pentru că o ia mintea razna. Apoi mai dorm o repriză până la 6 dimineaţa, când începe o nouă zi de lucru” povesteşte artistul despre programul său.

Fiica sa de la Suceava şi băiatul care locuieşte în Iaşi îl sună mereu la telefon să-l întrebe de sănătate, îngrijoraţi probabil că tatăl lor, octogenar fiind, se află în categoria cea mai expusă contractării virusului. Dar echilibratul şi calmul domn Bercea le alungă grijile.

„Până să intrăm în carantină, fata mă tot chema să merg la ea, la Suceava. Ce să caut la ea? Eu sunt în vârstă, acolo sunt copiii. Nepotul meu de 11 ani, de la Iaşi, îmi tot spune la telefon: «Bunicule, vreau să vin la tine, la Gura Humorului». Sigur că o să vină, îi răspund, dar acum nu se poate. La vară, da, când se vor mai linişti treburile. Se plictisesc, bieţii de ei, în casă. Trebuie să ai o răbdare de fier, să le dai de lucru, să-i atragi în tot felul de activităţi. E mai greu pentru copii” crede Radu Bercea.

„Nu trebuie să ne pierdem speranţa şi, cât se poate, să rămânem optimişti”

Din toate cele pe care le-am discutat cu Radu Bercea, acum şi cu alte ocazii, a reieşit mereu dragostea lui pentru oameni. Deşi a dus un trai ce pare singuratic, în tot ceea ce a făcut, el a dăruit celor din jur, prin propria conduită şi prin lucrările sale, doar frumos, lumină, candoare, viaţă, optimism. A păstrat însă o distanţă considerabilă faţă de situaţiile şi oamenii vulgari, lipsiţi de educaţie şi de bun-simţ. De aceea nu crede că aceştia din urmă se vor schimba, cum spune lumea, nici după ce vor trece aceste timpuri ciudate şi urâte.

„Aceste vremuri ne încearcă, pentru că în situaţii limită iese la iveală adevăratul caracter. Poate că vom fi mai buni, cum spun mulţi, dar nu cred. Este în gena unora ca atunci când este bine, să uite să fie oameni, să uite de bunătate, de compasiune, de bun-simţ. Oamenii care le-au avut întotdeauna, le vor avea şi după nenorocirea asta. Pentru alţii, mă îndoiesc. Sper însă din tot sufletul că vom fi învăţat ceva din toate acestea, pentru că nu de ştie ce vremuri ne mai aşteaptă şi după epidemie. Criză financiare şi multe altele… Dar nu trebuie să ne pierdem speranţa, cât se poate, să rămânem optimişti. Sunt lucruri şi întâmplări cărora, oricât ai vrea, nu li te poţi opune. Trebuie doar să mergi cu curaj mai departe. Acum suntem toţi în aceeaşi oală, unii mai slabi, unii mai puternici. Trebuie să respectăm regulile impuse de autorităţi şi să găsim putere. Pentru că va trece totul, sigur că va trece. Cu sacrificii, e drept, dar va trece. Panica, gândurile negative nu ajută pe nimeni. Să încercăm să ne bucurăm că suntem bine şi de ceea ce ne aduce fiecare zi în parte. Să ne bucurăm de clipă, de soare, de dragostea familiei şi să ne revedem sănătoşi” a transmis sucevenilor, din izolare, artistul Radu Bercea.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: