Crăciunul este magia, este visul omului de a se simţi fericit, este Zâna Bună aducătoare de bucurii şi adevăr sărbătoresc, este timpul în care se petrec minuni.
Crăciunul este amprenta sărbătorii, amprenta fericirii şi speranţei în bine.
Crăciunul înseamnă, de fapt, căutarea copilului de altădată, al frumuseţii şi purităţii copilăriei.
Crăciunul înseamnă emoţie, fericire, anticipare, vise speranţă. Crăciunul înseamnă căutarea copilului din noi după ani şi ani de viaţă. Crăciunul este magia propriului vis, un vis al frumuseţii şi purităţii, visuri către Dumnezeu.
Magia Crăciunului este magia aducerii aminte de aerul curat al locurilor natale, de atmosfera tradiţiilor populare, de obiceiurile străvechi, de bunici, părinţi, fraţi şi surori.
Crăciunul cu brad împodobit, mai modest sau mai bogat, după starea materială a fiecăruia…; dar bucuria este aceeaşi şi la cel bogat şi la cel sărac.
Finalul de an oferă ocazia potrivită reîntoarcerii în timp. Se dezmorţeşte memoria, se dezvăluie cele mai plăcute gânduri şi sentimente.
Dar Crăciunul este şi o consolare amăgitoare pentru lipsa de speranţă. O lume în care liniştea, credinţa, sensurile şi consecvenţa sunt dimensiunile unei schimbări permanentizate.
Crăciunul aduce linişte sufletească într-o lumea agitată, linişte în suflet.
Esenţa Crăciunului are de-a face cu credinţa. Oamenii simpli stau sub cerul liber, veghează în puterea nopţii şi visează.
Să-i dăm Crăciunului mai multă linişte, mai multă credinţă, să căutăm sensul, să-l găsim pe Dumnezeu în suflet, să luminăm locurile umbrite de tristeţe!
Crăciunul este sărbătorit de oamenii săraci, modeşti, pe când bogaţii fac risipă de bani. Dar săracii fac în schimb o cheltuială mare sufletească. Crăciunul rămâne perioada celor mai febrile vânzări.
Ofertele de lux sunt departe de obişnuit, bogaţii se îmbuibă de mâncare şi băuturi scumpe, pe când săracul se mulţumeşte şi cu un pahar de apă. S-a pierdut profunzimea sărbătorii de altădată, dimensiunea economică este exagerată.
…În noaptea Crăciunului se spun colinde. Colindătorii cutreieră comunitatea locală vorbind despre naşterea Fiului lui Dumnezeu.
Exuberanţi, colindătorii vin la uşi sau la porţi pentru a ura de bine gazdele în schimbul unor fructe şi a ceva bani. Credinţa populară spune că la început de an trebuie să fii urat, adică să ţi se spună de bine. Colindul să vă aducă fertilitate, rodire, belşug.
VALERIU SANDOVICI
Comentarii