Decembrie

A început decembrie, cea mai veselă lună din an, luna Naşterii Domnului, cea plină de speranţă şi bucurie. Cei doi Moşi adoraţi de copii, Moş Nicolae şi Moş Crăciun, fac ultimele pregătiri înainte de a porni la drum ca să ducă daruri alese, în lunga lor călătorie. Cei doi Moşi, veniţi de atât de departe, vor primi o mână de ajutor fie de la bunici, fie de la părinţi, reuşind astfel să facă înconjurul lumii într-o singură noapte. Moş Crăciun e abia pe la mijlocul călătoriei, dar trimişii lui i-au pregătit cu brio sosirea. Marile oraşe şi-au îmbrăcat haina de sărbătoare strălucind ca nişte comete magice, iar oameni bucuroşi dau iama în târgurile anume amenajate, pline de tură dulce şi cozonaci, de ceaiuri fierbinţi şi bine aromate. Ţara îşi redescoperă bucuria Crăciunului. Este o mare plăcere, bucurie să vezi pe viu haina de sărbătoare a oraşelor. De curând am călătorit la Bistriţa şi am admirat aceste frumuseţi ale oraşelor Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Vatra Dornei – o evocare tulburătoare a sărbătorilor care nu şi-au pierdut lumina şi taina, în ciuda timpului care a trecut. Crăciunul a fost şi este mereu marea sărbătoare a copiilor, simbolizând naşterea unui timp nou, după o perioadă de efort şi îndurare. Bucuria acestei sărbători nimeni n-o poate stinge din viaţă, e o bucurie secretă în corp şi suflet, crunt încercată sub vitregia istoriei, mai ales pentru acei oameni care au trăit înrobiţi după Cortina de Fier, obligaţi să adopte ateismul ca „religie nouă”. Dar şi astăzi, libertatea a adus un nou duşman al bucuriei Crăciunului: comercialul, incultura materialismului, teroarea de a pieri în mijlocul maselor de oameni înnebuniţi de obligaţia de a cumpăra şi vinde tot ce se poate cumpăra or vinde, cu alte cuvinte totul.

Unii cumpără prea mult, alţii doar se uită şi… atât! Pentru mine, Crăciunul din creier şi din inimă este mereu legat de o imagine eternă din primii ani ai copilăriei. Era un timp plin de angoasă, foamete şi frica de a pieri sub jugul în care toate popoarele din „imperiul roşu” gemeau. Era după un război îngrozitor din care România a ieşit rănită şi umilită de moarte, în lanţurile care-i vor atârna greu, decenii întregi. Nu era unde şi nimic de cumpărat. În loc de zahăr, mulţi se descurcau cu zeamă din sfeclă de zahăr. Pâinea se cocea în fiecare săptămână într-un cuptor uriaş şi ea – pâinea fie de grâu sau secară –, ne ajungea pentru o săptămână. Făina se obţinea din propria recoltă de grâu, secară, porumb. Se măcinau boabele la moară. Făina albă se ţinea pentru sărbători. Şi acum parcă simt mirosul de cozonaci, de pâine albă. Datorită mâinilor harnice şi bătătorite de muncă, aveam de toate la masa de Crăciun. Aveam o lampă specială (gaz – petrol) pe care o aprindeam doar de sărbători. Aveam şi una de serviciu, zi de zi.

Cu mult timp înainte de Crăciun formam cete de copii, învăţam colinde şi repetam, şi tot repetam pentru a nu ne face de râs pe la ferestrele oamenilor. Ne întorceam obosiţi, cu buzele vinete de atâta colindat, dar cu inima uşoară că ne-au reuşit colindele, bucurându-i pe alţii, primind de la vecinii noştri săraci nuci, mere, covrigi şi chiar câţiva bănuţi pentru a-i face mamei un mic cadou, în urma colindului nostru (mama fiind Maria) în care trăisem fără să ştim misterul vieţii, al dispariţiei şi al reîntoarcerii, prin primenirea timpului şi a anului care se pregătea să „moară”. Acum, toţi cei cu care am pregătit atâtea sărbători fericite s-au mutat în cealaltă parte a vieţii şi Crăciunul a devenit o sărbătoare pentru citit şi vizitat prietenii. Şi cei care au fost parcă se întorc mereu, la fiecare sărbătoare de Crăciun, cu misterul noilor lor vieţi, despre care nu ştim nimic. Vine Crăciunul şi mă gândesc la cei absenţi, la cei care suferă de singurătate sau neputinţa de a se bucura, la prietenii cunoscuţi, trimiţându-le căldura inimii mele din decembrie tuturor celor care citesc aceste rânduri, cititorilor cu faţa luminată de misterul sărbătorii care s-a ţinut vie de-a lungul timpului, sărbătoarea invincibilă a Domnului Iisus Hristos.

ARTEMIZIA GHEORGHI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: