Sărbătoarea stareţei

Înalt Preasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, s-a aflat duminică, 29 septembrie, în mijlocul obştii Mănăstirii Voroneţ. Ierarhul, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, a poposit în această preafrumoasă şi istorică mănăstire cu binecuvântarea ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, şi la invitaţia stăruitoare a maicii stareţe Gabriela, pentru a oficia Sfânta Liturghie şi pentru a o felicita pe stavrofora Irina Pântescu, proinstareţa Mănăstirii Voroneţ, cu prilejul împlinirii a 87 de ani de viaţă.

Pentru a moşteni împărăţia cerurilor trebuie să facem bine toată viaţa

La finalul Sfintei Liturghii, ÎPS Teodosie s-a referit la semnificaţiile Evangheliei din Duminica a 19-a după Rusalii: „care în această frumoasă zi de duminică ne-a pus înainte o pagină atât de plină de emoţie pentru noi toţi, pentru că Dumnezeu ne cere să fim cinstiţi şi drepţi, să facem ceea ce voim să ne facă nouă oamenii, să nu aşteptăm de la alţii cele bune dacă nu dăm şi noi cele bune, să nu aşteptăm doar să primim totul de-a gata, ci să ne jertfim cu toţii pentru dragostea pe care o purtăm lui Dumnezeu şi pentru datoria noastră sfântă că suntem înfrăţiţi cu Hristos, Fiul lui Dumnezeu.”

„De vom avea credinţă să mutăm şi munţii, dacă nu avem dragoste şi răbdare, zadarnică e acea credinţă. Noi îl vedem pe Dumnezeu cu ochii minţii, cu ochii trupului, vedem icoana, dar de la icoană trebuie să trecem la vederea cea duhovnicească. De aceea să nu pierdem timpul, să răscumpărăm vremea şi în fiecare zi, cu credinţă, cu nădejde, cu dragoste, cu răbdare, cu rugăciune, necontenit să ne luptăm să păzim legea lui Dumnezeu, dragostea de Dumnezeu şi de oameni şi nimic nu ne va sta în cale. Vom fi mereu biruitori şi în fiecare zi rugăciunea noastră se va sui la cer şi vom primi din cer har şi putere, lumină şi înţelepciune, ca în fiecare zi să slăvim pe Dumnezeu”, a spus ÎPS Teodosie, îndemnându-i pe cei prezenţi să săvârşească binele în toată viaţa lor pentru a moşteni împărăţia cerurilor. Ierarhul a înălţat mai multe rugăciuni pentru sănătatea, pacea, sporul şi ajutorul stavroforei Irina Pântescu.

Stavrofora Irina Pântescu, una dintre primele vieţuitoare ale Mănăstirii Voroneţ

Stavrofora Irina Pântescu este una dintre primele trei vieţuitoare ale Mănăstirii Voroneţ. După 206 ani de când călugării ieşeau pe poarta mănăstirii, iar porţile se închideau pentru acest lăcaş de cult din cauza stăpânii străine, la 1 aprilie 1991, porţile s-au redeschis pentru maica stareţă Irina Pântescu însoţită de două călugăriţe smerite care au venit la Voroneţ cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi al Sfântului Daniil Sihastrul, ca să reînnoade viaţa monahală. Mănăstirea Voroneţ a fost ctitorită în anul 1488 de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, fiind cunoscută în toată lumea pentru pictura sa interioară şi exterioară deosebită. La Mănăstirea Voroneţ este înmormântat Sfântul Daniil Sihastrul, care a fost duhovnicul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Planurile iconografice au fost zămislite de eruditul mitropolit Grigorie Roşca, care se odihneşte în pridvorul Mănăstirii Voroneţ.

 „Când ÎPS Pimen venit la cârma acestei Arhiepiscopii desprinsă din Mitropolia Moldovei şi Sucevei, o identifică pe Stavrofora Irina Pântescu şi o aduce aici la 1 aprilie 1991, unde începe o activitate plină de jertfă. Pentru că toate erau dărâmate, era doar biserica, în 17 zile face un paraclis de lemn, începe viaţa de rugăciune, începe lucrarea cea mare, reface mănăstirea. An de an sporeau lucrările şi mănăstirea aceasta a devenit, după lucrările de restaurare, o perlă ca pe vremea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare şi al Sfântului Daniil Sihastrul.

Maica stareţă Irina este unică în felul ei prin modul în care a străbătut drumul şi nu s-a lăsat biruită de ceva. De aceea Patriarhul Daniel a numit-o «general», «omul providenţial» a numit-o ÎPS Pimen, spune că «este străjeră a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare» şi nu greşeşte cu nimic. Îmi aduc aminte de multe momente deosebite când, la momente de sărbătoare, ÎPS Pimen nu punea pe altcineva să vorbească, decât pe Maica Stareţă Irina. Şi vorbea atât de însufleţită şi atât de convingătoare pentru că erau nu numai vorbele ei, era şi jertfa şi faptele ei de luptă neobosită şi niciodată biruită această luptă.

Maica Irina îşi iubeşte obştea şi toate maicile şi surorile sunt copilele ai, nu doar prin vârstă. Prin dragoste le-a arătat că le este mamă.

Ea a gândit să continue să se roage şi să dea treaba administrativă maicii Gabriela şi nu regretă nicio clipă. A fost aici 27 de ani, cu rânduială a gândit la ucenica cea mai apropiată, cu studii serioase, cu care avem şi o legătură spirituală, stavrofora Gabriela Platon, stareţa Mănăstirii Voroneţ, susţinându-şi doctoratul la noi la Constanţa, arătându-ne că, continuă râvna maicii Irina pe care o iubeşte mult”, a precizat ÎPS Teodosie.

Rămasă orfană, în clasa a IV-a a fost nevoită să amâne continuarea studiilor

Stavrofora Irina Pântescu s-a născut pe 28 septembrie 1932, în satul Goruni, comuna Tomeşti, judeţul Iaşi, fiind penultimul din cei nouă copii ai lui Gheorghe şi Ana Pântescu, primind la botez numele Margareta, Irina fiind numele de călugărie. Viaţa acestei familii cu multă credinţă nu a fost scutită de greutăţi, multă jertfă şi multă durere care s-a sfârşit mereu în rugăciune, în nădejde şi în dragoste. Patru din fraţii ei mai mari, două fete şi doi băieţi au murit de copii (la vârste între 6 luni şi trei ani). Au rămas ceilalţi cinci, dar nici ei nu au avut o soartă foarte bună. Moare o soră în 1942, alta în 1944, unul din fraţii a murit la Cotul Donului, luptând pentru libertatea ţării şi un frate într-un accident feroviar în 1947. Măicuţa împlinise patru ani când tatăl Gheorghe a murit, iar jertfa familiei a fost o jertfă frumoasă.

Aşa cum a precizat ÎPS Teodosie în cuvântul său, tânăra copilă Margareta era apreciată pentru rezultatele la învăţătură de preotul satului care i-a fost profesor de religie şi mai ales de învăţătorul Niculae Gălăţeanu, figură luminoasă care i-a descoperit aplecarea specială pentru învăţătură, care îi spunea mamei că fata aceasta trebuie să înveţe multă carte, e foarte isteaţă.

„A învăţat până în clasa a V-a şi atunci cu întreruperi, pentru că fiind orfană de tată trebuia să meargă cu mama sa la munca câmpului. Când avea inspecţie, învăţătorul o ruga pe mama să o lase la şcoală pentru că era cea mai bună şi nu avea cu cine se prezenta la inspecţie. Margareta învăţa noaptea pe furiş să nu rămână în urmă cu lecţiile. I-a plăcut mult să înveţe şi să se roage, dar în clasa a V-a i s-a întrerupt parcursul şcolii, fiind nevoită să aibă grijă de gospodărie. «Şcoala o vei face mai târziu dacă va orândui Dumnezeu, pentru că singură nu pot să chivernisesc», i-a spus mama.

Le-a prins vremuri grele, pe cele două fetiţe, Margareta şi Maria. În anul greu de secetă a venit şi frig primăvara, a nins peste pomii înfloriţi. Ca să aibă parte de roade, mama cu fiicele sale a mers şi a scuturat zăpada să aibă roade şi numai pomii din livada văduvei Ana au rodit în acel an. Toamna au semănat pământul, iarna a mai căzut zăpadă şi în anul următor au avut recoltă. Au avut şi o văcuţă bună de lapte. Mama se îngrijora când nu va mai da lapte pentru că era gestantă. Şi s-a rugat, şi văcuţa aceea nu a mai înţărcat, azi au muls-o şi în următoarea zi a făcut viţelul. Cu o zi înainte făcuse prima turtă din grâul pentru care muncise un an şi acum li s-a adăugat lapte mai mult. Nu au ţinut numai pentru ele, pentru că nu au fost egoiste. Toţi cei din sat care nu erau aşa de chivernisiţi, dar aveau copii, au venit cu ulcica să ia lapte de la mama Ana, ajutând tot satul cu boabe de grâu şi lapte. Dumnezeu, pentru rugăciunile şi credinţa lor, le-a sporit tot rodul şi tot laptele pe care îl aveau de la o văcuţă”, au fost cuvintele cu care IPS Teodosie a povestit despre anii copilăriei măicuţei.

Şefă de promoţie la seminarul de la Agapia

A venit vremea şi tânăra Margareta, care avea 20 de ani, a cerut mamei voie să meargă împreună cu alţi tineri la mănăstire la Văratic, în preajma sfintei sărbători a Acoperământului Maicii Domnului. Ajunsă acolo, seara a participat la priveghere şi a doua zi, dimineaţa devreme a fost prezentă la taina Sfântului Maslu, slujba aghiasmei şi acatistul Acoperământului Maicii Domnului.

„A stat cu multă grijă şi ascultat rugăciunile copleşind-o acatistul Acoperământului Maicii Domnului: «Bucură-te bucuria noastră care cu Acoperământul tău nu ne laşi pe noi». Se gândea cât de mare grijă a avut Maica Domnului de casa ei, de părinţii ei. Şi i-a intrat la inimă că vrea să fie sub Acoperământului Maicii Domnului. S-a gândit să se întoarcă la această mănăstire unde a auzit aceste cuvinte mângâietoare. A venit şi i-a spus mamei şi mama i-a spus că «pe de o parte mă bucur că gândeşti aşa şi pe de altă parte m-am întristat. Cum să mă laşi singură? Ţine-ţi gândul, dar mai rămâi acasă». S-a rugat la Dumnezeu să îi dea gând bun mamei să o învoiască să meargă la mănăstire. Şi iată că după un an şi ceva a primit binecuvântarea mamei şi a venit la Mănăstirea Văratic. Pentru că nu terminase şcoala în anii 1953-1954, în trei şedinţe, după ce a învăţat bine materiile de clasa a V-a, a VI-a şi a VII-a, şi-a dat probele la obiectele care erau în acele clase, fiind înscrisă la Seminarul Monahal de la Agapia, în perioada 1954 -1959. A învăţat bine la acest seminar, erau şi fete mai greoaie la învăţătură cărora le tălmăcea lecţiile, era ca un fel de pedagog acolo. Primeşte distincţie prin rezultate deosebite la învăţătură, ajunge şefă de promoţie, apoi la Mănăstirea Moldoviţa, iar după un an, la Mănăstirea Golia din Iaşi, aproape de vatra părintească. În perioada 1961-1966, urmează Liceul «Dimitrie Cantemir» Iaşi, secţia real, cursuri serale, susţinând bacalaureatul în anul 1966, împreună cu elevii de la cursurile de zi şi dintr-un total 50 de candidaţi doar doi l-au luat, unul fiind măicuţa. Ce frumos a parcurs această osteneală de a învăţa”, a precizat ÎPS Teodosie.

Răsplătită cu 30 de înalte distincţii, de două ori fiind răsplătită de preşedinţii României

Opţiunea pentru viaţa monahală, ca ucenică rasoforită, s-a exprimat în anul 1957. În perioada mai 1958 – mai 1960, maica Irina a cerut transfer la Mănăstirea Moldoviţa, cu motivaţia că vrea la „mănăstire cu viaţă de obşte”, unde este numită economă. În urma Decretului 410/1959, maica Irina Pântescu a fost scoasă forţat din mănăstire şi s-a retras la Biserica Golia în perioada mai 1960 – septembrie 1972. Din septembrie 1972 – până în 1980 maica Irina a fost la Mănăstirea Moldoviţa, ca rasoforă, iar de pe 28 iulie 1980 până în aprilie 1991, când a venit la Voroneţ, a fost monahie. Stavrofora Irina Pântescu cunoaşte trei limbi de circulaţie internaţională, franceză, engleză, germană.

În prezent măicuţa, în satul ei, face o biserică cu hramul „Sfinţii Ioachim şi Ana” pentru mama ei, Ana, şi pentru cel care a donat terenul, a cărui mamă are tot numele Ana.

„Este un lucru minunat să aveţi această cunună şi cununa faptelor o scrie Dumnezeu. Dar iată că şi istoria înscrie cununa ostenelilor, a obştei pe care aţi crescut-o, aţi format-o aici la Voroneţ. Nici o maică stareţă nu a primit 30 de distincţii, de două ori fiind răsplătită pentru activitatea ei, pentru felul în care a reprezentat această mănăstire restaurată, Bucovina şi România în general, de doi preşedinţi ai României”, a mai spus ÎPS Teodosie.

În anul 2002, preşedintele Ion Iliescu îi conferă Ordinul naţional Pentru Merit în grad de Cavaler, în anul 2012, din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, măicuţa Irina primeşte Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus”, iar în anul 2017, preşedintele Klaus Iohannis i-a oferit Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Ofiţer în semn de „înaltă apreciere pentru dăruirea şi smerenia puse, de-a lungul întregii sale vieţi, în slujba lui Dumnezeu şi a Bisericii Ortodoxe Române, contribuind la renaşterea vieţii monahale de la Mănăstirea Voroneţ, precum şi la buna administrare şi promovare a acestui centru de spiritualitate românească”.

Ceea ce am primit am dat

Cu emoţie, stavrofora Irina Pântescu s-a adresat credincioşilor cu care, săptămână de săptămână, se roagă împreună lui Dumnezeu în această mănăstire, mulţumindu-i Înaltpreasfinţitul Teodosie pentru cuvintele frumoase pe care le-a spus.

„Într-adevăr viaţa mi-a fost semănată cu urcuşuri şi coborâşuri, dar Dumnezeu m-a ajut şi am trecut peste toate. Să ştie toată lumea că tot ceea ce am făcut am făcut pentru că eram datoare să fac. Aşa spune Mântuitorul Hristos: «Când veţi face toate cele poruncite, ori eu nu le-am făcut chiar pe toate, să spuneţi: suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem». Aşa că nu am făcut nimic dintr-al meu, am făcut totul dintr-a lui Dumnezeu. Este uşor să faci pâine dintr-un aluat gata făcut şi pregătit pentru a-l aşeza în tavă. Ceea ce am primit am dat, aşa cât am putut, cât ştie El, El este cel care face măsura. Cinci talanţi, trei talanţi, unul, dar nu am avut altă nădejde decât la Dumnezeu. Suntem ca o familie pentru că suntem familie a lui Hristos şi eu vă mulţumesc tuturor pentru dragostea pe care o aveţi pentru un membru din familia lui Hristos, Dumnezeu să vă răsplătească pentru această dragoste, să vă dăruiască tuturor sănătate şi mântuirea sufletelor”, a fost mesajul măicuţei Irina Pântescu.

Vibraţia Voroneţului

Stavrofora Gabriela Platon, stareţa Mănăstirii Voroneţ, a mulţumit oaspeţilor veniţi să o felicite pe maica Irina Pântescu şi Înaltpreasfinţitul Teodosie pentru că a slujit Sfânta Liturghie: „Aţi avut atâta dragoste şi aţi venit cu efort ca să fiţi la sărbătoarea noastră de bucurie, să ne revărsaţi atâta binecuvântare prin rugăciunile pe care le-aţi spus şi pentru măicuţa şi pentru bunul mers al obştii noastre. Acesta este Voroneţul! Am vrut să veniţi ca să slujiţi în biserica aceasta de atâtea sute de ani, să simţiţi vibraţia impregnată în aceşti pereţi de înaintaşii care au slujit aici, şi s-a simţit această vibraţie. În zilele din cursul săptămânii suntem mai mult singure, la fel şi la slujba de la miezul nopţii, dar în rest, în zilele de sărbătoare avem oaspeţi, acum sunt veniţi special pentru măicuţa oaspeţi de la Chişinău, academicianul Andei Eşanu, doamna cercetător Valentina Eşanu, domnul ministru Nicolae Noica, prietenii noştri de la Satu Mare, Bucureşti, Suceava, care s-au alăturat celor care săptămână de săptămână sunt alături de noi. Mulţumesc părinţilor care au răspuns invitaţiei pentru a face un sobor în jurul Înaltpreasfinţitului, părinţilor diaconi care ne-au provocat la măiestrie de cântare, noi fiind aici în formare”, a spus Stavrofora Gabriela Platon.

La Voroneţ, cărţi de cultură şi spiritualitate românească

La acest moment de rugăciune au participat invitaţi din ţară şi din Republica Moldova, prieteni ai aşezământului monastic, şi numeroşi credincioşi, printre care s-au numărat academicienii Nicolae Noica, fost ministru al Lucrărilor Publice şi Andrei Eşanu, membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, cercetătoarea Valentina Eşanu, preotul Viorel Ilişoi consilier economic la Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, Mircea Leţiu, un apropiat al Voroneţului prin lucrările pe care le-a executat aici. Cei prezenţi au primit în dar, după agapa frăţească, ultimele apariţii editoriale ale Mănăstirii Voroneţ. Volumul „De la mărturia vechilor greci la mărturisirea patristică – Temele iconografice Sfinţii Părinţi şi Înţelepţii antici în pictura exterioară a Bisericii Sfintei Mănăstiri Voroneţ”, semnat de monahia dr. Gabriela Platon, stareţa Mănăstirii Voroneţ, carte tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la editura Doxologia din Iaşi.

„Cartea de faţă a Maicii Stareţe dr. Gabriela Platon ne introduce în miezul interpretărilor teologice şi filosofice ale minunăţiilor din acest sfânt lăcaş eclesial. Tematica abordată în această monografie ştiinţifică este axată, în mod special, pe semnificaţia iconografică a Sfinţilor Părinţi, asocierea temei Înţelepţilor Antici (în mod special, Socrate, Platon, Aristotel) la compoziţia Arborele lui lesei, în superba frescă exterioară a Bisericii Sfintei Mănăstiri Voroneţ, aflată pe partea sudică, marcată în bună parte în culorile albastru şi verde, dar predominant, în celebrul albastru, asemănător culorii cerului la anumite ore din zi cu zi, pentru ochii specialistului din cotidian în cotidian.

Maica Stareţă dr. Gabriela Platon a scris o minunată carte de cultură şi spiritualitate românească, făcând cercetare şi analiză la o problematică interdisciplinară extrem de subtilă şi rafinată (dar putem afirma şi chiar profundă) şi, în mod cert, vastă, analizând nemijlocit elemente (date şi informaţii, unele chiar inedite) din istoria filosofiei, patristică, simbolistica liturgică, estetică, filologie clasică şi medievală, filosofia culturii şi istorie. Această problematică parcursă, deosebit de atractivă pentru cercetător, descrie o pagină elocventă a evului mediu românesc, scoţând în evidenţă aportul culturii şi artei eclesiale bucovinene la dezvoltarea culturii şi civilizaţiei româneşti”, precizează prof. univ. dr. Gheorghe F. Anghelescu în prefaţa cărţii.

A doua carte dăruită a fost „Poeziile Măicuţei”, recitate din memorie deseori de Stavrofora Irina Pântescu, întâia Stareţă a Sfintei Mănăstiri Voroneţ, însoţit de un CD audio care conţine 25 de poezii, o comoară duhovnicească pe care ne-a dăruit-o, cu smerenie şi dragoste de mamă duhovnicească, măicuţa, aşa cum precizează ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, în prefaţa cărţii.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: