Cum am fericita onoare de a fi vecin de cartier cu distinsul profesor Ovidiu Căldăruş, fost mare fotbalist al echipei fanion, pe vremuri, a urbei noastre, CSM Suceava, deunăzi nea Puiu Marin îmi povesti următoarele: „Era zi de meci la Piatra Neamţ, pe cochetul şi elegantul stadion de la poalele Pietricicăi. Formaţia suceveană, chiar lipsită de câţiva jucători importanţi, suspendaţi sau accidentaţi, pornea ca favorită în acea întâlnire. În lipsa fundaşului titular pe partea stângă, antrenorii noştri au apelat la serviciile mele, deşi nu mai jucasem niciodată pe acest post. La gazde, în atac, pe părţile laterale, evolua un jucător «de buzunar», cu o viteză impresionantă, ştia şi cu «obiectul», dar era cam fricos. Cum a început meciul, acesta s-a plasat în zona fundaşului nostru Nelu Boghiu. După două-trei dispute mai aprige cu tenacele apărător sucevean s-a gândit să schimbe partea şi a venit în zona apărată de mine. Prima întâlnire cu el a fost lejer câştigată de fotbalistul nemţean, care a dat mingea pe lângă mine şi nu s-a oprit decât în careul nostru de 16 m. Supărat, Ovidiu Căldăruş îmi spune: «Puiu, nu sta departe de el, că ăsta dacă ia viteză nu-l mai prinde nimeni. Stai lipit de el, nu-l lăsa să preia mingea». Din păcate, nici în a doua întâlnire nu am avut mai mult succes, a «ciupit» mingea pe lângă mine şi era cât pe ce să deschidă scorul. Iritat, Ovidiu Căldăruş, pe un ton mai «aspru» îmi spune: «Oltene, ce faci băi, ia şi «plombează-l» de două ori. Nu fi prost! Fă-ţi viaţa uşoară».
La următoarea dispută dintre noi mingea a trecut, dar fără jucător, acesta căzând ca secerat undeva aproape de centrul terenului, în corul de fluierături al spectatorilor din tribune şi ale înjurăturilor jucătorilor din Piatra Neamţ, care îi cereau arbitrului de centru să fiu eliminat de pe teren. Nu am fost eliminat. Cert este că până la finalul partidei «vitezistul» nemţean nu a mai călcat pe partea mea şi vorba lui Căldăruş: «Mi-am făcut viaţa uşoară»”. (A consemnat ADRIAN POPOVICI)
Comentarii