Ozon

„Desfid pe cel ce-or spune că m-am născut o dată” (N. Labiş)

E extraordinar să fii poet. Nu să ai cărţi, medalii, statui, postumitate. A fi în a fi poet întrece neatinsul din cele atinse, pătrunsul din cele nepătrunse prin care bântuie nedumeriţi doar misticii, cosmonauţii ori submarinele. Cât despre gloria de după, Cartea tainelor are filele netăiate, albe, orbitoare – posteritatea este un ecou fragil al celor ce au fost, sortit destrămării. Nicolae Labiş stă neclintit în cei 21 de ani ai săi. Cât va vremui vremea, cât s-or umfla viiturile timpului pe şerpuitoarele cărări ale planetei. Nicolae Labiş stă neclintit în Poesia sa care nu se înnoieşte, nici nu se învecheşte, aceeaşi ca stelele fixe. Ce ar fi devenit Nicolae Labiş dacă i s-ar mai fi dat „cicluri neoprite – ierni şi veri”, zile şi nopţi alcătuindu-i o brumărie senectute de tenace războinic în „luptă cu inerţia”? Nu ştie nimeni ce ar fi fost azi Nicolae Labiş cu „palmele minerale” îngreunate de „drojdia murdară şi stătută” a anilor deasupra cărora „crescură stele rele peste tot”. Poetul încununat de cei 21 de ani de existenţă creatoare are frumuseţea şi unicitatea unui Cerc polar, o neprihănire rece, inaccesibilă, sacră. Azi Nicolae Labiş nu e cel de altădată sau de oarecând, poetul e cel ce este şi va fi cum este. Fiinţa lui pâlpâie într-un prezent continuu, precum numele martirilor şi mucenicilor în tremurul aurelor lor, libere de gravitaţia timpului, mărturisitoare de infinitate.

„Când toamna-şi risipeşte spre galbene câmpii/ băneturi de aramă sonore fremătând”, în marginea „codrului nesfârşit de coarne brune”, Labiş e un îngreunat „stup de pofte şi miere”. Se-aud în „munţii lui, bătrâni aristocraţi”, „poveştile din ţara de aur şi noroc”. Paşii Poetului trec Suha învolburată, coboară din Stânişoara intersectându-se cu confratele tânăr Aurel Dumitraşcu de la Borca. Părăsind „straiul strâmt al firavului trup”, „Spiritul adâncurilor” e pretutindeni. Prezenţa sa e „iubirea lui de nicăieri şi orşiunde”. Pulberea sa meteorică eternizată-i în versurile sale. Atât moştenim. „Amintirile-s tari ca ozonul…”

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: