Mai e suveran Poporul român?

După câteva decizii ale Guvernului, ale Parlamentului şi ale Curţii Constituţionale, am înţeles că poporul român nu mai este suveran, iar în Constituţie scrie degeaba la Art. 2 – (1) că „Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. (2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”.

Iată şi dovezile: hotărârea poporului la referendumuri naţionale nu mai contează, iar după alegerile câştigate de actuala majoritate de guvernământ în baza unor promisiuni groase, nici doleanţele poporului n-au mai contat. În 2009, după ce o majoritate referendară legitimă a adoptat decizia că Parlamentul poate avea maximum 300 de parlamentari, nimeni nu a pus-o în practică nici până azi pe motiv că referendumul este consultativ, dar aşa ceva nu scrie în Constituţie, pentru că hotărârea poporului este ultimativă, nu facultativă. Altfel referendumurile nu-şi mai au rostul. Înţeleg că respectiva decizie nu convine Parlamentului, şi el suveran, dar în această situaţie suveranitatea Parlamentului emană de la suveranitatea poporului, nu invers. E clar că prin astfel de tertipuri suveranitatea populară a fost confiscată de către puterea Legislativă, adică Parlamentul, care nu mai reprezintă Poporul, deoarece poate încălca şi chiar a încălcat contractul constituţional.

Acelaşi lucru e valabil şi în cazul referendumului din 26 mai când Curtea Constituţională i-a anulat cu de la sine putere valabilitatea, hotărând că şi corupţii pot beneficia de amnistie şi graţiere, chiar dacă poporul a decis altceva. Mai adăugaţi abuzurile Executivului prin Ordonanţe de urgenţă, inclusiv în cazul unor legi organice, şi avem tabloul aproape complet al încălcării suveranităţii poporului român.

Aşa că suntem în situaţia (2) când un grup exercită suveranitatea în nume propriu, prima dată Parlamentul României, iar a doua oară, Curtea Constituţională. Nu ne-au comunicat în baza căror alte articole din Constituţie au luat respectivele decizii, la fel cum nici alte autorităţi ale statului nu au reacţionat cu hotărâre, semn că actele noastre constituţionale permit(?) astfel de încălcări.

Şi atunci de ce mai scrie în Constituţie că poporul este suveran din moment ce principalele instituţii ale statului nu-i respectă suveranitatea? Nu cumva se atentează asupra bazelor sistemului democratic şi nu se mai respectă drepturile cetăţeneşti? Fiindcă sunt şi alte situaţii când Constituţia spune una, iar Puterea de guvernământ face alta: suntem cu toţii egali în faţa legii, dar parlamentarii sunt exceptaţi, beneficiind de imunitate nu doar pentru declaraţii politice, ci şi pentru matrapazlâcuri. Priviţi doar circul şi neruşinarea în cazul ridicării imunităţii unora prinşi cu musca pe căciulă.

Ei şi pentru că imunitatea nu a putut rezolva şi dosarele altor mari mahări, atunci s-a trecut la schimbarea, chiar măcelărirea, spun unii, a legilor în aşa fel ca să scape, etapă desfăşurată departe de ochii prostimii şi ai parlamentarilor corecţi, în aşa-numitele „centre de reflecţie”(?). Cât cinism ne mai trebuie ca în astfel de circumstanţe să ne mai şi plângem că nu suntem admişi în spaţiul Schengen? Un spaţiu al corectitudinii şi al statului de drept?

Cum s-a ajuns aici? Încet-încet: decizie după decizie, Curtea Constituţională a transformat România din republică semiprezidenţială în republică parlamentară, lipsindu-l pe preşedinte de importante prerogative, iar ministrului Justiţiei i-au crescut peste noapte puterile, devenind cel mai important decident în domeniul Justiţiei. Or puterea emană de la popor, ca şi suveranitatea, prin vot, iar personajul politic cu cele mai multe voturi este preşedintele.

S-a ajuns în această situaţie forţând nu numai legile şi Constituţia, ci şi ruşinea, bunul-simţ, lipsa fair-play-ului: fiindcă pesediştii nu sunt în stare să câştige alegerile prezidenţiale, au transformat această instituţie a statului de drept în ceva nesemnificativ. În bătaie de joc de tot ce are mai sfânt un popor, dreptul la libertate şi democraţie.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: