„Gulagul românesc”, pe simeze

Până pe 30 iunie, Sala cu geamlâc a Muzeului de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni găzduieşte expoziţia „Memoria retinei gulagului românesc”, o întâlnire cu o realitate cruntă din ţara noastră, o expoziţie care ne îndeamnă să fim mai buni, pentru ca istoria să nu se repete, ca să iertăm trecutul şi să nu-l uităm, după cum spune şi autorul lucrărilor, fostul deţinut politic, artistul plastic humorean Radu Bercea.

Vernisajul a avut loc luni, 10 iunie, manifestarea fiind considerată de Teodor Brădăţanu, managerul Muzeului de Artă, „o expoziţie nu neapărat frumoasă, ci mai ales interesantă, dureroasă prin ceea ce arată, ce exprimă, o continuare a expoziţiei Anei-Mariei Lemnaru – «În gura Marelui Urs», care a prezentat tragedia celor 800 de copii întemniţaţi de comunişti în închisoarea de la Târgşor, între anii 1948-1951”.

Teodor Brădăţanu a adus în atenţie şi cuvântul ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţiulor, în care a spus că perioada comunistă a reuşit să evidenţieze, chiar dacă indirect, esenţa creştinismului, prin toţi aceşti martiri.

Expoziţia, prezentată până acum în peste 30 de locuri din ţară, dar şi în străinătate (Bulgaria, Germania, Ungaria), arată drama trăită de Radu Bercea la vârsta de 19 ani, când, student la Iaşi la Universitatea de Arte Plastice, sub pretextul că a defăimat Partidul Comunist şi puterea sovietică, a fost arestat şi condamnat la muncă silnică şi degradare civică. Încadrate de rame de culoarea sângelui, lucrările lui Radu Bercea redau crâmpeie întunecate, tulburătoare din locurile de detenţie pe unde a trecut autorul.

Vernisajul a început cu o modalitate modernă de prezentare a lui Radu Bercea, un film realizat “de un domn demn de laudă, Paul Palencsar, realizatorul unor filme cu adevărat importante, cu valoare memorialistică, importante pentru istoria ţării şi relevante pentru ceea ce se întâmplă astăzi”, după cum a precizat managerul Teodor Brădăţanu.

Gulagul Românesc – de pe simeze, la Biserica “Naşterea Maicii Domnului” din Suceava

Lucrările realizate de artistul plastic humorean Radu Bercea din cadrul expoziţiei „Memoria retinei gulagului românesc” vor rămâne în patrimoniul Bisericii “Naşterea Maicii Domnului” din Suceava, locaş de cult cunoscut şi sub denumirea de Biserica martirilor „In memoriam”, păstorită de părintele Viorel Ioan Vârlan şi dedicată memoriei celor care s-au jertfit şi au murit în închisorile comuniste.

„Donez această expoziţie unei asociaţii care are legătură cu ceea ce exprimă aceste lucrări. Aş mai continua, sunt multe lucruri de spus, dar m-am oprit pentru că ceea ce spun este cam în van, nu mai interesează aproape pe nimeni ceea ce fac. Este trist, am rămas foarte puţini deţinuţi politici. Cei care îşi mai aduc aminte nu vor să mai spună, unii au scris, eu sunt singurul care am încercat să ilustrez în imagini perioada 1959 – 1964, în care am fost închis la vârsta de 19 ani. Eu nu ştiu ce înseamnă tinereţea. Sper că nu vom mai avea ocazia să mai trăim astfel de momente”, a mărturisit cu lacrimi în ochi pictorul Radu Bercea.

Radu Bercea, un erou închis pentru convingerile anticomuniste

Despre opera şi omul Radu Bercea au vorbit profesorii Constantin Bulboacă şi Constantin Ungureanu-Box. Primul popas al istoricului Constantin Bulboacă a fost asupra urii – suma tuturor relelor pe care le-au făcut oamenii în timp – şi asupra regimurilor dictatoriale care au creat acele lagăre de concentrare în care au fost ucişi oameni nevinovaţi, au fost ucişi copii, indiferent de religie, etnie, convingeri politice.

„Sunt în expoziţie două chipuri: Stalin şi Hitler, doi reprezentanţi ai unor dictaturi odioase. Ambele dictaturi au folosit pistolul, crima, brutalitatea, au distrus pe cei care au avut curajul să spună că sunt oameni şi că vor să trăiască.

Prin aceste lucrări aveţi în faţă eroi, pentru că eroi nu au fost numai cei care au murit pe front, eroi au fost şi sunt şi cei care s-au opus şi se opun şi acum răutăţii, urii, zavistiei sau au fost închişi pentru fapte şi convingeri anticomuniste. Aveţi aici un erou, Radu Bercea. A avut peste 200 de expoziţii personale şi de grup, are câteva cărţi scrise, un om care are această forţă de a dărui în continuare ce are mai bun în el. Un român adevărat, pe care, la un moment dat, cineva l-a trădat pentru că a avut curajul să spună că nu îi poate iubi pe ruşi pentru că ne-au luat o parte din teritoriul nostru. Din 1959, până în 1964 a fost aruncat în închisoare. «Cei mai frumoşi ani din viaţă» îi aveţi reprezentaţi aici, aşa cum au fost ei în realitate. Este un om care a trăit din plin această nenorocire, este de o hărnicie extraordinară şi la 80 de ani nu are astâmpăr”, a precizat Constantin Bulboacă.

Suferinţa prin culoare

Pictorul Constantin Ungureanu Box, îl consideră pe Radu Bercea un artist militant, tot ce face el este o artă militantă, „este un intelectual artist asumat, prin care Dumnezeu îşi desăvârşeşte Sfânta Lucrare în sensul istoric, în sensul artistic şi estetic, printr-o dogmatică a vorbelor”. Este un artist narativ în care simbolurile sunt integrate şi subordonate ansamblului narativ prin detalii semnificative.

„Dacă ne uităm la lucrări, acestea oscilează spre negru. De la alb absolut la negru absolut este o scară valorică, iar Radu Bercea, ca artist narativ, povesteşte suferinţa care a devenit bucurie folosind aceste două culori. Uneori foloseşte şi un roşu care este de regulă nobil, dar care în lucrările domniei sale devine morbid, iar negrul, care de regulă este morbid devine nobil. Iată că în această ecuaţie, care este creaţia domnului Radu Bercea, roşul devine imperial, iar negru devine cosmic. Legat de această perspectivă eu fac trimitere şi la Nichita, care spunea că între două strofe există o pauză. Pauza de meditaţie. Fiecare lucrare a lui Radu Bercea mai are un tablou. Iar între două imagini ale lui Radu Bercea mai există o lucrare pe care noi nu o vedem, dar o gândim, o medităm”, a precizat artistul plastic Constantin Ungureanu.

Surghiunul lui Radu Bercea

Perioada de detenţie a pictorului Radu Bercea este considerată de profesorul Constantin Ungureanu o perioadă de surghiun, aşa cum a fost surghiuniul pontic al poetului Ovidius, căruia i se atribuie dizgraţia imperială în urma invidiei unor intriganţi pentru talentul său şi este trimis de societatea sclavagistă şi împăratul Augustus la Tomis, unde suferinţa lui devine bucurie.

Dacă „Surghiun la Pontul Euxin” este echivalentul metaforic pentru un mod dificil, tragic de viaţă, în condiţii de izolare spirituală, de insecuritate, iar durerea exilatului răzbate amplificată hiperbolic în descrierile despre asprimea peisajului hibernal, din relatarea conflictelor sălbatice cu barbarii şi din sentimentul permanent de nesiguranţă şi confuzie ce transpare din contactul cu tradiţiile unei lumi străine, aşa cum arată Theodor Parapiru în „Expresii celebre. Surghiun la Pontul Euxin”, la Radu Bercea surghiunul este redat tot prin simbolistică.

„Dacă ne uităm la simbolistică, care este subordantă întregului, vom vedea că graficianul Radu Bercea vede totul, de la tragic la sublim. Dacă «citim» imaginile vom «circula» de la tragism, de la suferinţa care devine bucurie, care te înnobilează, care nu te dărâmă, la suferinţa care luminează, suferinţa care a devenit bucurie”, a evidenţiat Constantin Ungureanu.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: