Carnaval, la Siret, pe vremuri

Cazinoul Sensual, Colecţia Dorin-Liviu Grosariu

 Al patrulea articol-povestire din grupajul de povestirile „Siret pe Siret”, intitulat „Fasching in Sereth”, în traducere „Carnaval la Siret”, a fost publicat în ziarul „Der Südostdeutsche” nr. 4/1969 p.6.

Ca şi în celelalte articole, Siegmund Last îşi începe povestirea cu o scurtă introducere în temă (subiect): „Ca oriunde în Bucovina, şi în provincialul oraş Siret era sărbătorit în mod demn carnavalul. Balurile mai bune au avut loc înainte de Primul Război Mondial în Kasinosaal (sala se dans a cazinoului Sensual n.n.)”.

După această introducere, el prezintă dansurile la modă din vremea respectivă: „Toate dansurile care erau la modă în acele timpuri au fost dansate: vals, polka, mazurka, iar în deschidere întotdeauna renumitele poloneze, cu profesorul Anton-Anton Fieles, din Cernăuţi, nativ din Bistriţa, care a înfiinţat clasa de dans în Siret şi era organizatorul acestei părţi a balului. De neuitat a fost cvadrilul său, unde ultima figură de dans a început pe ringul de dans în sală şi s-a finalizat în grădina de vară a cazinoului. Au fost de asemenea evoluţii individuale ale anumitor domni şi doamne, din originalul Krakowiak şi înflăcăratul Csardas, şi nu în ultimul rând era dansat faimosul Land în grupuri, pentru plăcerea întregii asistenţe”.

Trecerea în revistă a dansurilor este urmată de prezentarea participanţilor la carnaval, dar autorul uită să precizeze data carnavalului (după unele surse acest eveniment era sărbătorit de Lăsata Secului romano-catolic n.n.): „La acest eveniment au fost prezenţi cu demnitate conducătorii tuturor autorităţilor şi instituţiilor din oraş şi chiar din district. Astfel, prefectul venea cu doi funcţionari de rang înalt, primarul, comandantul pompierilor cu doi adjutanţi, comisarul-şef, şeful finanţelor cu trei funcţionari, comandantul veteranilor cu trei ofiţeri de rang înalt, comandantul jandarmeriei, directorul gimnaziului, directorii şcolilor populare de băieţi şi fete, mai mulţi reprezentanţi ai comercianţilor, unii dintre ei cu soţiile şi cu fetele de măritat (pentru că nu se ştia de unde poate veni norocul pentru ele la aşa un eveniment). Se dansa până în zori, pentru că nu aveai unde să mergi în altă parte ulterior. Bineînţeles, demnitarii erau plecaţi de mult acasă. Noblese oblige!”.

Apoi autorul ne oferă câteva date despre cazinoul oraşului: „Cazinoul era situat în centrul oraşului pe Czernowitzergasse (Uliţa Cernăuţilor, actuala stradă Alexandru cel Bun, blocul în care este sediul poştei n.n.), el avea un club, care era frecventat de funcţionari de stat, pensionari, medici, profesori, învăţători şi alţii, dar comercianţii erau excluşi din acest cerc. În acest local exista o sală de lectură mare, unde erau puse la dispoziţia membrilor următoarele ziare: Neue Freie Presse, Neue Wiener Journal, ziarul pro-austriac Bukarester Tagblatt, precum şi Zeit, Gazeta Polska, revistele ilustrate Die Gartenlaube, Interessante Blatt, Wiener Bilder şi ziare locale. De găsit era şi ziarul cernoviţean Czernowitzer Allgemeine Zeitung (cel mai popular ziar provincial german n.n.)”.

După editoriale, autorul descrie pe scurt pregătirile pentru carnavalul anual :

„Renumitul cazinou Sensual din oraş a organizat în fiecare an balul «Faschion» de către un comitet bine ales, care a făcut pregătiri grandioase cu privire la muzică şi dans. La acest eveniment erau invitaţi, pe lângă oficiali, şefii autorităţilor din district, latifundiarii şi funcţionarii de la căile ferate din district. De asemenea erau invitaţi «tinerii de aur» ai oraşului, iar viitoarele cupluri făceau primii paşi de dans la acest celebru eveniment. Multe bârfe se năşteau cu acest prilej. Ţinutele doamnelor erau decorative, dar foarte decente. Domnii purtau celebra redingotă, iar cine avea uniformă, avea ocazia să o poarte. Cheltuielile pentru fiecare punct al programului erau relativ mari, deoarece era vorba de un bal reprezentativ. Alegerea celor mai frumoşi a fost eliminată, deoarece din experienţele anterioare s-a constatat că asemenea lucru duce la discordie, pe care preferau să o evite, în interesul unei bune înţelegeri”.

Povestirea aceasta, Siegmund Last o încheie într-o notă optimistă: „Deci, cineva a dansat în cazinoul oraşului, o dată pe an, plăcut şi mulţumit, exclusiv în tradiţia carnavalului”.

La care noi adăugăm: „Tempi passati” (s-au dus acele vremuri), care erau numite „Godene Jahre” (ani de aur)…

Prof. FRANZ PIESZCZOCH

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: