Aşa de simplu

Înainte vreme (dar când anume, ne mai aducem aminte exact?!), pe de o parte căutam – de la caz la caz, de la câteva, la câteva zeci – acele „felicitări” imprimate (cândva doar cu însemne „de primăvară”, apoi şi cu autentice însemne pascale), pe de altă parte ticluiam texte anume pentru fiecare dintre persoanele – de departe – aflate, rămase în gândurile noastre (rude, amici etc.). Între timp, tehnologia ne-a venit în ajutor spre a ne adresa, atunci când e cazul, tuturor rudelor, amicilor şi încă multor altora, chiar şi celor cu care vorbisem câteva ceasuri anterior ori celor cu care n-am discutat niciodată. Se compune un text (sau, în lipsă de inspiraţie, se preia dintr-o sursă dintre cele foarte numeroase aflate la îndemână pe net) şi într-o clipă este transmis textul acela tuturor persoanelor aflate în agenda telefonului – sute. Ori tuturor persoanelor cu care „virtual” suntem interconectaţi în reţele de socializare – mii. Ori, acolo, ne aşezăm textul pe profil, aşteptând (sau nu) ca ceilalţi să ne răspundă cu vreun „Like!”, un „Ador!”, poate chiar şi printr-un rând. Căruia îi răspundem aşijderea. „Hristos a înviat!” „Like!” Simplu, aşa de simplu… Păstrăm legătura!