Flash

Doamne, în ce ţară trăim. Guvernul, practic, nu guvernează ci trage sfori pentru anumiţi politicieni (foşti, actuali şi viitori iubitori de tufe de trandafiri şi, eventual, de „aresturi” în SUA, Madagscar, Costa Rica şi alte ţări unde mai există spălătorii profesionale). Amărăştenii se uită fericiţi când li se anunţă o mărire de salariu (la o parte dintre bugetari mă refer) ori de pensie şi au crize de nervi când le vin facturile de la întreţinere, curent ori gaz. Ca să nu mai vorbim de ratele la bănci. Dar economia merge strună. Strună pe care cântă nişte indivizi fără scrupule. Ce dacă nu avem autostrăzi decât pe hârtie, ce dacă ne ia iarna în fiecare an pe nepregătite, ce dacă nu ne putem permite să ne îngrijim bolnavii cu arsuri majore la noi în ţară, ce dacă au crescut preţurile la o mulţime de produse, mai ales la alimente, mai ceva ca Făt Frumos din poveşti? Oficial ne merge bine. Revenim la conducătorii noştri aleşi ori numiţi. Şi-au mai găsit, după oamenii din justiţie, încă o jucărie. Remanierile guvernamentale. Vine Dragnea şi-i aruncă lui Iohannis nişte propuneri de schimbări în executiv pe care era sigur că acesta le va refuza. De ce? Acum când mulg toţi bani şi-şi fac lobby cu Centenarul Marii Uniri şi la o lună şi ceva până când ţărişoara noastră ar trebui să preia preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Ceva e putred la Bucureşti şi nu doar. În fine, toată nebunia asta îmi aduce aminte de nişte versuri ale lui Adrian Păunescu: „Între KGB şi CIA/ Abia suflă România”. (COSMIN LEAHU)