(1876, Horecea-Cernăuţi – 1946, Bucureşti)
Înaintaşii săi au fost de origine macedoromână şi s-au ocupat cu negustoria. Strămoşul comun al tuturor Voroncenilor din Horecea, suburbie a Cernăuţilor, s-a numit Dumitru Oroancă.
Aurel Voronca a urmat şcoala română cu 3 clase din Horecea, şcoală deschisă în 1872. A urmat apoi Şcoala Agronomică din Cernăuţi înfiinţată la 29 octombrie 1871 şi Academia de Agricultură din Viena. Obţinând diploma de inginer agronom, a revenit în Bucovina, fiind angajat ca profesor la Şcoala Agronomică din Rădăuţi, din corpul didactic al căreia a făcut parte din 1899 până în 1904, an în care a fost numit director adjunct al Consiliului Cultural al Ţării. A făcut parte din comitetul Societăţii Academice „Dacia” pentru organizarea participării la manifestările jubiliare de la Bucureşti din 1906. Din 1908 a fost redactor al publicaţiei bilunare „Bukowiner Landvwirtsschafliche Bläter”, care a apărut la Cernăuţi în perioada 1904-1914. A mai fost şi membru în comitetul de conducere al Societăţii Meseriaşilor Români din Cernăuţi şi Suburbii, precum şi membru activ al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina. La Adunarea Constituantă din 27 octombrie 1918 a fost ales în Consiliul Naţional Român din Bucovina şi în această calitate a participat la Congresul General al Bucovinei, care a hotărât Unirea Bucovinei cu Regatul României.
Bărbat deosebit de energic, Aurel Voronca a desfăşurat o activitate prodigioasă şi după evenimentele epocale din toamna anului 1918. În 1920, bunăoară, conducea organizaţia judeţeană Rădăuţi a Partidului Poporului, iar în 1921 deţinea funcţia de Secretar de Stat la Agricultură şi Domenii, funcţie pe care a avut-o şi în timpul celei de-a doua guvernări averescane. În intervalul 1922-1930 a fost inspector al şcolilor agronomice din Bucovina. A mai ocupat, între 1930 şi 1936, şi postul de director al Şcolii de Agricultură de Iarnă din Suceava. Fostul membru al Societăţii Academice „Dacia” a sprijinit cu elan şi organizaţiile arcăşeşti din Bucovina.
A avut un singur fiu, Radu Voronca, care nu a lăsat urmaşi, decedând în fragedă tinereţe.
În 1941 Aurel Voronca nu putea să moară la Suceava, cum, de altfel, s-a consemnat în unele note biografice, deoarece îl găsim în viaţă şi plină activitate în perioada 1942-1944. În conformitate cu decretul-lege din 4 septembrie 1941 „cu privire la măsurile legislative referitoare la Basarabia şi Bucovina”, fabrica de tricotaje din Cernăuţi înfiinţată de fraţii Vainraub în 1920, fusese trecută în proprietatea Guvernământului Provinciei Bucovina. De la guvernământ în 1942 inginerul Aurel Voronca a şi arendat-o. Fabrica producea articole tricotate şi, în anii războiului, condusă fiind de inginerul Aurel Voronca, executa comenzi pentru armata română.
În martie 1944 s-a refugiat în România şi în 1946 a decedat la Bucureşti la vârsta de 70 de ani. Acolo a şi fost incinerat.
DUMITRU COVALCIUC
Comentarii