50 pentru Centenar

Boncheş Gheorghe, ţăran fruntaş, om politic

(1864, Vatra Dornei – 22.02.1929, Vatra Dornei)

Este fiul gospodarului dornean Toader Boncheş. Era ştiutor de carte, fiindcă a frecventat şcoala de băieţi, de 4 clase, şcoală construită şi deschisă la Vatra Dornei încă în 1845 şi în cadrul căreia lecţiile erau predate în limbile română şi germană. Prin modul cumpătat de viaţă şi prin felul de a gospodări devine unul dintre cei mai stimaţi oameni din urbea natală. Din tinereţe se angajează în lupta împotriva consumului de alcool. Este primul dornean care jură în faţa altarului că se leapădă de acest viciu. La 2 septembrie 1894, după ce face acest legământ în biserică, în faţa unui butoi plin cu rachiu, butoiul este afurisit de către preotul Gheorghe Balmoş, fiind apoi îngropat într-un loc anume, după ce alaiul de enoriaşi a străbătut oraşul în sunete de buciume şi de pistoale, în semn că mulţi dorneni se debarasau de acest păcat. Va sprijini în continuare, prin donaţii, activitatea secţiei din Vatra Dornei a Societăţii „Şcoala Română” din Suceava şi a Reuniunii de citire şi cântări „Sentinela”, va participa la strângerea de fonduri pentru construirea Palatului Naţional Român din oraşul natal, care va fi inaugurat în 1901.

În august 1903 Gheorghe Boncheş organizează o frumoasă excursie pe locuri pitoreşti pentru membrii Societăţii Muzicale „Armonia” din Cernăuţi, care au concertat la Vatra Dornei. Îi invită apoi să-i viziteze pescăria de păstrăvi, dar şi la un ospăţ de pomină.

În vara anului 1908 are loc la Viena festivalul omagial prilejuit de jubileul de 60 de ani de domnie a împăratului Franz Joseph. Gheorghe Boncheş conduce delegaţia muntenilor din zona dornelor la acea festivitate, delegaţie care se compunea din „câţiva călăreţi cu emblemele ţării, un grup de 16 ciobani… însoţit de mulgătoare ce duceau o doniţă în mână; în urma lor mergeau doi cai cu vase pentru stână, un cioban ducea un câine, altul un miel, simbolul vieţii de la stână, 4 ciobani cu trâmbiţe, mai mulţi cu fluiere şi unul cu cimpoiul. Toţi erau îmbrăcaţi în costum naţional” („Neamul Românesc” din 18 iunie 1908).

La 31 octombrie 1910 adunarea delegaţilor comunali din districtul Câmpulung îl desemnează pe ţăranul Gheorghe Boncheş candidat în deputaţi pentru Dieta Bucovinei. La acea adunare el „a fost aclamat cu multă însufleţire şi primit de mulţime cu multă căldură. Acest ţăran e un om simplu, cu o minte ageră, energic, bun vorbitor şi umblat prin mai multe provincii ale Austriei” („Neamul Românesc”, 12 noiembrie 1910).

În 1911 dornenii îl aleg pe Gheorghe Boncheş în Dieta Bucovinei. Acest candidat independent, câştigând alegerile, se adaugă grupului românesc din Dietă şi se implică în lupta împotriva încercărilor de rutenizare a Bisericii Ortodoxe din Bucovina. Crezul său era că nu se putea considera român adevărat dacă nu se ridica în apărarea curajoasă a credinţei, a vetrei strămoşeşti şi a limbii materne. La o şedinţă din octombrie 1912 a Dietei, Gheorghe Boncheş este ales în comisia petiţiilor, după ce a cerut destituirea lui Florea Lupu din funcţia de preşedinte al Băncii Ţării, ceea ce l-a angajat într-un conflict cu „democraţii” lui Aurel Onciul. În noiembrie 1914 Gheorghe Boncheş se află printre semnatarii unei chemări către ţăranii români, îndemnându-i ca să rămână credincioşi împăratului Austriei. În legătură cu aceasta, „Neamul Românesc” din 21 decembrie 1914 scria următoarele: „Se ştie că la 9 noiembrie a avut loc la Suceava (Bucovina) faimoasa adunare a ţăranilor români bucovineni care a hotărât să trimită M.S. Regelui telegrama în care această nenorocită mulţime de oameni îl asigura pe Domnul României că trăieşte în Bucovina austriacă întocmai ca în sânul lui Avraam şi că doreşte să vadă cât de curând pe oştenii români luptând alături de «glorioasa» armată austro-ungară… Aici iau cuvântul Forfotă şi ţăranul Gh. Boncheş, având în vedere că telegrama a fost trimisă de Aurel Onciul din Vatra Dornei şi nu de guvernatorul Meran de la Cernăuţi…

www.romanidecentenar.ro

Deputatul de Câmpulung, ţăranul Gh. Boncheş, propune (la îndemnul colonelului Fischer şi al lui Onciul) ca din ţăranii rămaşi acasă să se formeze un corp de voluntari, cu menirea de a păzi ţara. Propunerea lui Boncheş a fost ascultată de întreaga adunare cu liniştea şi indiferenţa oamenilor pe care nici o nenorocire nu-i mai poate impresiona, şi care n-a fost pusă la vot. Dar acest lucru nici nu era de trebuinţă, căci şi această parte a adunării era o farsă, vorba d. colonel Fischer: „Dacă nu vă anunţaţi de bună voie, vă rechiziţionez eu, în virtutea legii marţiale”. Înţelegând că Aurel Onciul făcea tot posibilul ca să câştige încrederea cercurilor imperiale de la Viena, Gheorghe Boncheş se va desolidariza de acesta.

În dimineaţa zilei de 27 octombrie 1918, Gheorghe Boncheş soseşte cu un grup de dorneni în capitala Bucovinei şi participă la adunarea convocată de fruntaşii politici din Bucovina în Palatul Naţional din Cernăuţi. Este ales, ca şi dorneanul Ilie Odochian, în Consiliul Naţional Român şi va participa la unele din şedinţele acestuia, în cadrul cărora erau dezbătute problemele legate de viitorul Bucovinei.

După Unirea Bucovinei cu România, Gheorghe Boncheş se retrage din activitatea politică. Devine proprietarul unei ferme de creştere intensivă a păstrăvului în bazine, însuşind şi tainele preparării acestuia prin conservare şi afumare. Autorităţile ţin cont de experienţa sa politică din anii deputăţiei, dar şi de înţelepciunea sa ţărănească. Este solicitat să participe în 1923 la adunarea de la Câmpulung Moldovenesc, convocată cu scopul de a fi grăbită împroprietărirea cu pământ a muntenilor, prin reforma agrară. Datorită meritelor şi calităţilor sale, printr-un decret regal din 26 ianuarie 1926 Gheorghe Boncheş este numit în comisia interimară pentru unificarea administrativă a judeţului Câmpulung. Se implică şi în această misiune, încercând să vină în sprijinul dornenilor, cerând ca Ţării Dornelor să-i fie acordat un statut privilegiat, în baza stării economice de atunci şi a potenţialului ei mare de dezvoltare. Nu-şi vede împlinit acest ultim vis, căci omul care a mai avut marea pasiune de a cânta la vioară se stinge din viaţă la 22 februarie 1929.

La 2 septembrie 1934 numele lui Gheorghe Boncheş îi este acordat, în semn de omagiu, şcolii generale de la Roşu.

DUMITRU COVALCIUC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: