Cum n-am internet, am aflat abia luni, 18 iunie, din cotidianul „Crai nou”, despre acţiunea în forţă a securităţii ucrainene. Percheziţii, confiscări şi arestarea poetului Vasile Tărâţeanu. Este incredibil şi revoltător! O populaţie care a stăpânit de veacuri teritoriul Bucovinei să fie maltratată în asemenea hal? Autorităţile ucrainene au aflat ori încă nu că mârşăvenia de Pact Ribbentrop-Molotov a fost declarat nul chiar de fosta URSS? Nu ştie că se află în situaţia de a fi moştenitoare ilegală a unor teritorii luate cu hapca de sovietici în 1940?
Aţi atentat la existenţa unui popor, luându-i dreptul să înveţe în propria limbă! Aţi dat cumva ceasul istoriei înapoi? În ce secol trăiţi? Nu vă place că românii sărbătoresc Unirea? Da, ştiu, aţi încercat atunci, în 1918, să puneţi mâna pe Cernăuţi şi teritoriul aferent prin forţă. N-au reuşit cei de atunci. După ani, aţi căpătat un plocon şi v-aţi gândit să vă bateţi joc de conaţionalii noştri, cum o făceau şi kaghebiştii. Românii nu mai trebuie să ştie de părinţii şi strămoşii lor, ca şi cum lumea a început odată cu „înţelegerea” dintre cele două minţi diabolice: a lui Hitler şi a lui Stalin, şi s-a desăvârşit (paradoxal, nu?) prin destrămarea Uniunii Sovietice.
Pentru români, actul Unirii din 1918 este sfânt. Copiii, răpiţi, cum altfel, decât în mod barbar, au revenit la sânul maicii lor, iar uzurpatorii au fost nevoiţi să tacă în faţa voinţei autohtonilor şi susţinerii lor militare. Ca popor cu o istorie prea zbuciumată şi cu o statalitate relativ recentă, n-aţi tras nişte concluzii care să conţină o doză de înţelepciune? Aţi dezlănţuit un pogrom asupra unei minorităţi (totuşi de aproape jumătate de milion de cetăţeni) răbdătoare, aşa cum românul a fost dintotdeauna, împărţind pâinea în două, fără să se gândească la faptul că celălalt a venit cu gând să-i ia şi casa şi masa. Aţi avut suficient timp să constataţi că România nu vă este neprietenă, chit că noi am înghiţit, cu nişte ani în urmă, o găluşcă prea amară şi nedigerabilă. Aruncaţi-vă ochii peste hotar, dacă n-aţi făcut-o până acum, şi vedeţi cum sunt trataţi ucrainenii la noi. Nu e cazul să procedaţi în acelaşi mod şi cu românii din Ucraina? Nu persistaţi în atitudine ostilă, având mai ales în vedere că noi avem în paremiologia noastră o zicere dintre cele mai frumoase, care sună aşa: „Cine seamănă vânt culege furtună”, iar furtuna Dumnezeu o poate trimite dintr-o direcţie de unde nu te aştepţi.
Fac apel la raţiunea şi inima secolului al XXI-lea, care poate privi senin în urmă peste celelalte de până la el, constituindu-se într-un podium al inteligenţei, sine ira et studio, pentru proiecte constructive şi viabile întru dreptate şi adevăr, iar adevărul nu poate fi ocolit, oricât ne-am strădui să-l ascundem. Până la urmă, adevărul ne eliberează, adică ne face liberi. Îi spargem capul? Mai devreme sau mai târziu vom răspunde, căci faptele acestea nu se prescriu niciodată…
Comentarii