Câţiva ani la rând, m-am dus periodic la Câmpulung, să lărgesc triunghiul format din Ion Filipciuc, Tucu Moroşanu şi George Bodea, aşezându-ne, de obicei, la o masă pătrăţoasă. Criticul, istoricul literar şi editorul I. Filipciuc, mucalit, de parcă ar fi călcat pe o urmă a lui Nichifor Coţcariul, întreţinea conversaţia,Citeşte

Ce înseamnă să fii profesor o viaţă întreagă şi să iubeşti copiii! Mă refer la Constantin Bulboacă din urbea Fălticenilor care, de-o vreme încoace, periodic, se prezintă cu câte o ispravă şi o surpriză editorială. După două volume de poezii, „Din pulberi de stele” şi „Hora cuvintelor”, mărturisind tinereţea spiritualăCiteşte

Dumnezeu lucrează prin oameni şi doar aşa se explică faptul că Nicolae Cârlan a venit la Muzeul Bucovinei din Suceava, punându-i-se în sarcină organizarea Complexului muzeal „Ciprian Porumbescu” de la Stupca, a caselor memoriale „Nicolae Labiş” de la Mălini, „Eusebiu Camilar” de la Udeşti şi „S. Fl. Marian” din Suceava.Citeşte

Am avut privilegiul să-l cunosc pe profesorul Gheorghe Giurcă de pe când „liturghisea” limba şi literatura română la fosta Şcoală Normală din Suceava. Prima impresie pe care mi-a făcut-o a fost a unui om distant şi, ca atare, inabordabil. N-a curs prea multă apă pe râul ce traversează municipiul şiCiteşte

E o relaţie de interdependenţă între mişcarea lumii, sedusă de spirit entropic (o notaţie eminesciană din ms. 2260 sună în felul următor: „Marea s-ar face valuri şi n-ar avea absolut nicio mişcare, ci apa ar putrezi şi s-ar băhui, dacă temperatura ei ar fi pretutindeni egală; omenirea ar putrezi înCiteşte

Pluteşte încă o mare incertitudine şi „puţină mitologie” (care „nu strică”, nu-i aşa?) când vine vorba de data şi locul naşterii lui Mihail Eminescu, chiar dacă, prin tradiţie, sărbătorim evenimentul pe 15 ianuarie, la Botoşani şi, bineînţeles, pe întreg teritoriul limbii române. În ce priveşte decesul, lucrurile sunt clare –Citeşte

Omenirea a intrat, poveste deja veche, într-un vârtej pernicios, lăsându-se pradă, iresponsabil, acestui verb care posedă mârşava putere de a întuneca mintea şi inima. El te face să plonjezi în cel mai arid deşert şi-ţi dă iluzia că te-a adus în proximitatea Pomului vieţii, din al cărui rod poţi săCiteşte

Ontologic, omul stă sub semnul a trei perioade total diferite. Prima e cea a vieţuirii în Eden, a unei armonii netulburate, când creatura, fiind aşezată pe calea desăvârşirii (poate chiar în proximitatea ei), se afla într-o comunicare permanentă cu Creatorul, liberă de orice fel de imaginaţie. Paradoxal, omul nu aveaCiteşte

Hotărât lucru: Alexa Paşcu ot Fălticeni visează şi se visează în plină adolescenţă. Cred că are pe birou o fermecată oglinjoară care, atunci dând dumnealui se aşază la scris, îl proiectează în trecut, derulându-i pe dinaintea ochilor imagini febrile cu un fost pistruiat îndrăgostit până în vârful urechilor. E cazulCiteşte

Să ne aducem aminte că într-o vreme (multilateral dezvoltată!) s-a dat o lege prin care omenirea din ţară era obligată să folosească, în relaţiile interpersonale, vocabula „tovarăş”. Se simţea că era periclitată însăşi esenţa comunismului care tindea către utopia utopiilor „de la fiecare, după posibilităţi, fiecăruia, după nevoi”. Interesantă povesteaCiteşte