Motto: Să grijim, iubite soţule, cu tot dinadinsul ca, în amestecătura aceasta de limbi, copiii noştri să rămână ceea ce suntem noi, adică români, şi să-şi păstreze cu sfinţenie simţămintele lor de neam în tot de-a lungul vieţii lor. Elena Hurmuzachi, născută Murguleţ  (Dragoş Protopopescu, „Bucovina românilor, Bucovina culturală”) PentruCiteşte

„Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau.” (Facerea 2, 25) Primii oameni nu aveau nevoie de veşminte, neavând conştiinţa propriei individualităţi. Harul Domnului era peste curăţia inimii lor. Aşezaţi în proximitatea desăvârşirii, starea lor era una de fericire deplină pe care omul istoric n-a ajuns s-oCiteşte

 Şi cum să nu fie aşa, când pofta vine… furând. Am văzut, zilele acestea, pe cineva cu două cărţi sub braţ şi, din curiozitate, l-am întrebat de preţ, ştiind că e cam prohibitiv de multă vreme. Răspunsul fericitului posesor al comorii tipărite m-a uluit: 96 de lei. Şi atunci mi-amCiteşte

Încă n-am obosit să afirm că Eminescu a fost botezat Mihail, iar nu Mihai. Arhanghelul poeziei române e pentru noi doar… Mihai? De ce îi reducem numele la cele două silabe (Mi-hai), vocala din diftong reţinându-l în „cercul strâmt” al gravitaţiei pământeşti? A se compara cu Mi-ha-il, unde accentul peCiteşte

Pe Ion Paranici l-am cunoscut relativ târziu. Ieşise la o pensie binemeritată, însă o parte din el rămăsese în redacţia ziarului pe care îl slujise cu credinţă şi devotament. Cealaltă parte a fiinţei sale se odihnea acum îmbelşugat alături de soţia pe care o iubea ca în prima tinereţe. SeCiteşte

 Omul, aşezat pe calea desăvârşirii, n-a apucat s-o atingă, din moment ce i s-a „oferit” un drum scurt, umbrit de mărul „cunoştinţei binelui şi răului”, din pricina căruia nu s-a văzut nesfârşitul şir de gropi persistente. Vinovată fiind şi inima, schimbând desfătarea raiului pe o monedă calpă, după ce s-aCiteşte

Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt…  Mintea proletară bine culcuşită sub aripile inerţiei, crezând sau având impresia că nu face decât să clocească ouăle de aur ale poeziei, n-a fost capabilă să înţeleagă profunzimea sensurilor versului meteorului de la Mălini. Or, dacă a priceput ceva, s-a zbârlitCiteşte

Sunt, iată, un Ulisse rătăcit…  Geologul Vasile Cristea revine în peisajul literar al Bucovinei cu un nou volum consistent de versuri, având acest titlu, apărut parcă dintr-un şuvoi de ape subterane luminate de stele mioritice, volum ieşit în lume sub îngrijirea Editurii SMArt din Gura Humorului în 2020. Se pareCiteşte

Dacă pui mâna pe o carte de proză de-a lui Tucu Moroşanu, n-o mai laşi din mână. Aşa mi s-a întâmplat zilele acestea cu volumul de povestiri intitulat „Sub soarele blajin din Capu Satului”, apărut la Editura Junimea din Iaşi, în 2020. Ziceam nu demult că dumnealui s-a sihăstrit peCiteşte

Anticipând aniversarea de la Fălticeni a 150 de existenţă a instituţiei de învăţământ care astăzi se numeşte Colegiul Naţional „Nicu Gane”, în urmă cu câteva zile, istoricul Mihai Iacobescu, purtând în inima sa largă un sector foarte clar conturat pentru tot ce a însemnat şi înseamnă Şcoala „Nicu Gane” dinCiteşte