Eram foarte solicitat de preşedintele CAP-ului, de secretarul şi primarul comunei pentru a redacta telegramele ce urma să fie adresate “Mult iubitului şi stimatului tovarăş Nicolae Ceauşescu”.
Era ca un ritual. Ştiu că le concepeam undeva pe la şcoală, prin pauze, lăsând locuri goale la producţiile record ce urma să fie consemnate. Mă prezentam cu aceste ciorne în faţa biroului comunal şi începeam să le citesc. Deodată auzeam:
– Nu e bună! Seamănă cu cea de la Bosanci… Ia mai găseşte dumneata o altă formulare, mi se adresa ritos primarul.
După multe tăieri şi adăugiri, cele două telegrame, una din partea Organizaţiei comunale a PCR Horodniceni şi alta din partea CAP Horodniceni, erau aprobate în unanimitate.
Împreună cu secretarul adjunct mă deplasam la Cabinetul Judeţean de Partid Suceava, unde o mulţime de “elefanţi” îşi făceau veacul printre cuvântările lui Nicolae Ceauşescu. Unul mai durduliu, cu nişte mânuţe fine ca de domnişoară, ne spunea:
– Ia să vedem cum a redactat Biroul Comunal de Partid Horodniceni telegramele (sic!).
Le citea cu glas tare, se uita în tavanul încăperii, plescăia din limbă, semn că textul telegramei era nesărat. Ni le înapoia şi ne îndemna să ne aşezăm la masa de vizavi şi să mai umblăm la text. Ca dracu, la producţii nu puteai umbla, trebuiau ca ele să fie în concordanţă cu telegrama Comitetului Judeţean PCR Suceava. La cuvinte trebuia să umblăm. Activiştii, în demenţa lor, chiar credeau că Ceauşescu le citeşte. De mare folos mi-a fost un volum dedicat de poeţii şi scriitorii români lui Nicolae Ceauşescu, intitulat „Omagiu”. Aici am găsit cele mai interesante formulări de pupat în fund cârmaciul. Schimbam textul şi făceam telegramele pe formulările lui Eugen Barbu, Mircea Sântimbreanu, Aurel-Dragoş Munteanu, Adrian Păunescu etc. După multe opinteli le înmânam activistului. Faţa acestuia se lumina ca un meteorit în cădere.
Minunat! Nemaipomenit! Sunt singulare! Sunt cele mai frumoase! Eşti talentat, tovarăşe Târziu! O să te cooptăm în colectivul de redactare a telegramelor. Atât îmi mai trebuia!
Activistul a încheiat ritos:
– Vedeţi, tovarăşi, că se poate! Sunteţi liberi, la muncă tovarăşi, telegramele trebuie susţinute de producţii mari.
Cu redactarea telegramelor se pierdeau aproape două sau trei zile. Zeci de oameni de la nivelul unui judeţ erau implicaţi în redactarea unor minciuni care să dovedească lumii că suntem striviţi de producţii record. Din telegrame reieşea că aveam producţii record, că nu mai avem unde le depozita şi că putem să le vindem lumii la preţuri de doi bani. În realitate, în magazinele alimentare nu se găsea aproape nimic de mâncare. În schimb, clasa muncitoare avea de citit telegrame multe şi frumoase. (CONSTANTIN TÂRZIU, „Viaţa între falii”, fragment)
Comentarii