Când vorbeşti de un tezaur, cei care te ascultă se duc cu gândul la o cantitate mare de aur, argint, perle şi pietre preţioase, conform DEX, strânse la un loc şi păstrate foarte bine. De aceea trebuie să vii cu precizarea că vorbeşti de patrimoniul cultural al României, fie el cultural, material sau spiritual. De data aceasta ne referim la patrimoniul cultural material, mai precis la portul nostru popular, care este un adevărat tezaur.
Costumul nostru popular este un preţios document artistic, social şi istoric, fiind apanajul oamenilor de la ţară, mai precis al harnicelor noastre gospodine, pe care acestea, alături de bărbaţii lor, şi nu numai, îl păstrează cu sfinţenie şi-l transmit din generaţie în generaţie. Portul nostru popular, ca şi întreaga noastră artă populară (ceramică, crestăturile în lemn, arhitectura, împletiturile ş.a.) s-a născut şi-a dăinuit pe teritoriul ţării noastre de milenii. Mă gândesc la elementele de îmbrăcăminte specifice portului popular românesc, descoperite pe figurinele de lut de la Cârna-Craiova, pe imaginile de pe Columna lui Traian, pe broderiile din secolul al XV-lea aflate în Muzeul Mănăstirii Putna, pe fragmentele de broderii din secolul al XVI-lea şi exemplele ar putea continua. E suficient să ne gândim şi la picturile lui Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szatmary, Gheorghe Tătărăscu, Şerban Rusu-Arbore şi ale altora, în care găsim imaginile unor costume populare din diferite zone ale ţării.
Acum, şi în anul Centenarului Marii Uniri, ne-am gândit că o expoziţie cu costume populare din zona Bucovinei ar fi binevenită la Rădăuţi şi nu ne-am înşelat.
Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, în colaborare cu Galeria de Artă din Rădăuţi, a purces la organizarea acesteia. Am cerut ajutorul doamnei învăţătoare Măriuţa Galan, cunoscută creatoare de costume populare din zonă, ajutată de lelea Aurica din Vicovu de Jos.
Au venit cu tot ce trebuie pentru a ajuta la organizarea acestei expoziţii. Iar Muzeul din Rădăuţi ne-a pus la dispoziţie zece manechine pentru a expune aceste costume. Din păcate, nu au mai multe manechine, pentru că cele două doamne au adus peste 40 de costume.
În ziua sorocită, după amenajarea expoziţiei, au venit să asiste membri ai SCLRB, ai CARP „Speranţa” Rădăuţi, cadre didactice, împreună cu elevi de la Colegiul „Andronic Motrescu” (prof. Paula-Tamara Ciobîcă), Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” (prof. Maria Capţan) şi Şcoala gimnazială „Gh. Popadiuc” (prof. Loredana Sveduneac).
Doamna Maia Hrehorciuc, custodele galeriei de artă, a deschis manifestarea mulţumind asistenţei c-a venit la vernisajul acestei expoziţii, dar şi creatoarei Maria Galan pentru talentul de care dă dovadă, ca şi de bogata ei participare la expoziţii şi festivaluri de profil. A arătat că artista vine în faţa asistenţei cu un număr de 10 costume populare, cinci de femeie şi cinci de bărbaţi, care sunt expuse pe manechine. Alte 30 de ii, realizate pe diferite feluri de pânză, din bumbac, marchizet sau borangic, expuse pe un stelaj. Cunoaşte foarte bine că artista a dobândit măiestria cusutului de la mama ei, încă de o vârstă foarte fragedă. Reuşeşte să ne surprindă plăcut, deşi nu este la prima sa expoziţie de acest profil, cu creaţiile ei deosebite. O felicită pentru această expoziţie şi-o invită să mai deschidă şi altele.
Eu am vorbit despre evoluţia costumului popular românesc de-a lungul mileniilor şi preocuparea ţăranului nostru de-a păstra cu sfinţenie, alături de credinţă, limbă şi renumitele noastre monumente medievale ortodoxe, tradiţiile şi obiceiurile noastre milenare. I-am invitat să observe cu mare atenţie cele 40 de costume şi iile, pentru a-şi da seama de talentul expozantei. Le-am amintit cele spuse de artista Sofia Vicoveanca despre costumele populare cusute cu mărgele: „talentul ţărăncilor bucovinene este atât de mare încât întind o bucată de pânză de casă, iau o mână de mărgele colorate, le aruncă pe pânză şi-aşa apare o grădină de flori.”
Le-am reamintit că filateliştii noştri au obţinut două medalii de bronz la expoziţiile mondiale de filatelie din Thailanda şi Belgia, una de vermeile la cea de la Bucureşti şi una de argint la expoziţia internaţională din Franţa. Tematica acestor exponate este costumul popular românesc, în general, şi cel bucovinean, în special. De fapt, exponatele pot fi admirate şi-aici, precum şi la microexpoziţiile deschise la Horodnic de Jos şi Arbore.
Am vorbit despre participarea doamnei Măriuţa şi la târgurile de Crăciun şi de Paşti din Cişmigiu şi Herăstrău, la care am fost şi eu în vizită, când i-am luat doamnei şi interviuri care au fost publicate în presa judeţeană şi cea naţională.
Doamna Paula-Tamara Ciobîcă, la îndemnul meu, a vorbit despre marea expoziţie a costumului popular bucovinean care-a fost organizată acum doi ani la această galerie. Atunci au angrenat în organizarea ei toate cadrele didactice şi elevii Colegiului „A. Motrescu”. Au expus peste 160 de costume, expoziţia bucurându-se de un mare interes, de mare afluenţă de public şi stârnind emulaţia organizatorilor.
A făcut apoi un istoric al iei, vorbind şi despre declararea „Zilei internaţionale a iei”, arătând că elevii colegiului au luat locul I pe ţară cu acest proiect, aceleaşi succese obţinându-le din anul 2008 încoace. Ne-a invitat să mergem, oricând dorim, să vizităm şi căsuţa tip Straja pe care au construit-o şi dotat-o cu cele necesare unei gospodării ţărăneşti, aceasta făcându-se numai şi numai cu contribuţia elevilor şi cadrelor didactice de la acest colegiu. O felicită pe creatoare pentru talentul ei, pentru această expoziţie, cât şi pentru toate premiile pe care le-a obţinut la diferite târguri şi expoziţii naţionale de profil.
Doamna Veronica Moscaliuc, preşedinte de onoare al Asociaţiei Învăţătorilor „G. Tofan” din fostul judeţ Rădăuţi, a arătat că este mândră că doamna Maria Galan reprezintă şi asociaţia învăţătorilor la diverse manifestări culturale pe plan judeţean şi naţional. „Măriuţa poate fi elogiată oricând pentru talentul ei nativ, munca şi sârguinţa ei, pentru c-o merită din plin” a conchis mândră doamna Veronica.
Artista, vădit emoţionată (dar eu n-am înţeles de ce, pentru că a participat la atâtea şi atâtea expoziţii), a mulţumit spectatorilor pentru c-au venit astăzi să-i vadă creaţiile, în număr aşa de mare. O încântă şi prezenţa copiilor, care ne vor duce tradiţiile mai departe. Dovedesc că iubesc arta populară, în general, şi costumul popular bucovinean, în special.
„Oriunde am fost, m-am mândrit că sunt bucovineancă. Prin emisiunile la care am participat la mai multe posturi naţionale de televiziune, am transmis telespectatorilor talentul şi arta gospodinelor bucovinene, prezentând şi rezultatele muncii lor. Mă bucur că fiul şi nora mea au talent în realizarea unor picturi cu subiecte şi din viaţa noastră. Cos cu bumbac şi mărgele cămăşi cu motive florale şi geometrice. M-am axat pe modele foarte vechi, de 60-80 de ani şi unele chiar mai vechi de un secol.” A prezentat apoi câteva caracteristici ale costumului femeiesc şi bărbătesc, cât şi ale celor pentru fetiţe şi băieţei. I-a invitat pe doritori ca, după terminarea prezentării, să vină la discuţii în faţa manechinelor, unde vor afla tot ce-şi doresc.
Aşa s-a şi întâmplat. După primirea de flori din partea elevilor clasei a VI-a C, conduşi de prof. Maria Capţan, artista a conversat cu unii spectatori în faţa manechinelor sau a iilor de pe rastel.
Şi eu am discutat cu alţi spectatori. Astfel, prof. Petru Bejinariu mi-a spus: „Particip pentru prima dată la o asemenea expoziţie. Am rămas profund impresionat atât de frumuseţea costumelor, cât şi de importanţa şi valoarea lor. Din cele spuse de doamna învăţătoare am aflat că străinii preţuiesc foarte mult costumul popular românesc. Ce să mai spun de măiestria doamnei învăţătoare de a coase asemenea bijuterii. Merită toate felicitările şi aprecierile noastre.”
Doamna Valentina Hrişcă, prietenă şi colegă de muncă cu artista, mi-a mărturisit în timp ce admiram costumele: „Măriuţa are un talent deosebit şi, spre marea ei cinste, şi-l valorifică din plin. Am participat împreună la mai multe târguri şi festivaluri de profil. Ştiu că talentul este un har de la Dumnezeu. E drept, nu-l au toţi, indiferent de câtă inteligenţă şi bogăţii materiale ai avea. Cred că spectatorii îşi dau seama câte nopţi nedormite, câtă concentrare a privirii, câtă răbdare îţi trebuie pentru a pune culoarea cea mai potrivită, pentru a crea modele frumoase şi a realiza un costum care să placă privitorilor. Prin creaţiile sale, Măriuţa devine şi un mesager al nostru, al bucovinenilor, atât pe plan naţional, cât şi internaţional” a spus cu mare mândrie Valentina.
Pe alte două mese spectatorii au avut prilejul să admire şi costume cu vechime de peste un secol, ca şi multe din diplomele pe care Măriuţa le-a cucerit la festivalurile şi târgurile la care a participat.
Dovadă că spectatorii „au gustat” frumuseţea portului nostru popular a fost şi faptul c-au îngăduit mai mult timp în faţa costumelor. Ghizi buni au fost Măriuţa şi doamna Paula, care-au continuat discuţiile şi explicaţiile. Aceste discuţii au fost „pigmentate” c-un pahar de suc şi-o prăjitură. Am rămas profund impresionat de interesul manifestat şi de tineri. Iar noi, organizatorii, am pus la cale organizarea unei noi expoziţii, undeva în luna septembrie, în orice caz după revenirea elevilor la şcoală, ei fiind spectatorii noştri fideli. Alături de Măriuţa, la acea expoziţie vor participa şi Ovidiu, Anca, nora sa, cu pictură, fiind asistaţi de Ştefan, nepotul Măriuţei.
Text şi foto: prof. GH.DOLINSKI
Comentarii