Anghel Popa „respira” istorie. A predat această nobilă materie multor generaţii de viitori militari. Obişnuit cu uniformele, chiar dacă de elevi, părea un personaj sever, chiar rigid… Între prieteni era însă de o delicateţe şi sensibilitate înduioşătoare!
Născut la Vatra Dornei, de Bunavestire, 25 martie 1946, era descendentul unei familii aromâneşti. La petreceri cânta minunat cântece din Pind şi plângea rostind „Strămoşeasca dimândare!”. Bucovinean prin naştere, era dedicat trup şi suflet istoriei acestui colţ de rai. Nu vom face o listă a lucrărilor istoricului, aceste rânduri reprezintă doar un „remember” amical. A scris cu maximă competenţă şi acribie despre Serbările Putnei sau despre istoricul drumului de fier din Bucovina. Ultima lucrare a fost dedicată Principelui Nicolae, apărută cu doar câteva luni înainte de „plecarea magistrului”, în septembrie 2015. A fost doctor în istorie şi o veritabilă enciclopedie.
Fumător împătimit, a fost răpus necruţător de un cancer pulmonar, nefiind nici o constituţie robustă. Imaginea alăturată îl înfăţişează cu celebra sa „lulea” şi se datorează artistului Vasile Hutopilă, care i-a fost tovarăş credincios în ultimii ani. În zilele grele din urmă a fost îngrijit de o distinsă familie câmpulungeană. Unicul fiu, Tudor, cadru militar de carieră, i-a împlinit dorinţa ultimă, de a fi înmormântat la Mănăstirea Vatra Moldoviţei.
Îi spunem acum, pe aromâneşte: „Ni-l petrec, ni lu lâiesc…”.
Marele său prieten Vasile Hutopilă va avea pe 11 mai, la Muzeul „Arta lemnului” din Câmpulung Moldovenesc, o expoziţie personală, prilej şi de evocare a istoricului Anghel Popa.
Notă: Lucrarea despre Serbările Putnei a fost premiată cu medalie de aur de Academia Română, iar „luleaua” a fost primită în dar de la M.S. Regele Mihai, cu ocazia descinderii la Mănăstirea Poiana Sihăstriei.
Comentarii