Marele Premiu „Bucovina” pentru Mihai Camilar

Mihai Camilar împreuna cu sotia, prof. Maria Camilar

Pe 25 ianuarie 2018, Marele Premiu „Bucovina” al Societăţii Scriitorilor Bucovineni i-a fost decernat în contul anului 2015 lui Mihai Camilar pentru valoroasa sa lucrare, „Dicţionar etnologic bucovinean”, Editura George Tofan, Suceava, apărută sub auspiciile Centrului Cultural Bucovina – Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale. Ţin la această denumire şi nu la simplul (şi restrângătorul) Premiu „Bucovina”, pentru că aşa a fost gândit şi aprobat de conducerea de atunci a Societăţii Scriitorilor Bucovineni, nu ca un premiu la rând cu cele de poezie, proză, istorie literară etc., şi nici pentru ansamblul creaţiei, ca Premiul Opera Omnia, ci pentru o carte, de oriunde din ţară sau din lume, care a atras atenţia asupra Bucovinei, îmbogăţindu-i imaginea (cu atât mai bine dacă susţinută şi de alte titluri ale autorului, şi, implicit, de numele autorului), nu neapărat depusă pentru a intra în atenţia juriului pentru Premiile SSB, ci indicată de consultarea unor critici şi istorici literari şi poate şi de laureaţii acestui premiu. Laureaţi care însă ar trebui măcar invitaţi să susţină tradiţionala Laudatio. (De altminteri, chiar aşa am crezut că se va întâmpla când l-am văzut în Sala de Arte Elena Greculesi a Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava pe preotul dr. Nicolae Cojocaru, poate cel mai în măsură să aprecieze „Dicţionarul” lui Mihai Camilar.) Cum am scris pe larg despre Marele Premiu „Bucovina” şi în ziar, şi în volumul I Cartea din „Ţara de Sus, de mai sus”, Editura Muşatinii, Suceava, 2015, mă opresc aici, ca să mă întorc la laureat. Solicitat să-i rostească cuvenita Laudatio, poetul Constantin Hrehor a citit, dedicându-i-l, un lung poem. De aceea, cred că ar fi binevenite şi câteva cuvinte din partea noastră, chiar şi numai pentru faptul că fiind prim cititor al Calendarului popular şi al altor articole încredinţate de Mihai Camilar de-a lungul multor ani spre publicare ziarului „Crai nou” Suceava, am fost la curent cu preocupările şi munca sa. Cu menţiunea, frumos obligatorie, că întâiul cititor al cărţii premiate, ca şi al celorlalte, poartă numele prof. Maria Camilar, soţia autorului, implicată în realizarea lor de pe poziţia culegătorului, corectorului, dar şi a consultantului.

Cele câteva cuvinte sunt, de fapt, un mănunchi de motive de preţuire. Vreme de aproape patru decenii, Mihai Camilar a întreprins o muncă asiduă de cercetare a culturii populare în bună parte din sudul Bucovinei istorice şi din zona Fălticeni. A făcut-o fără să se cruţe, urcând în satele noastre străvechi cu ocazii, cu maşini şi rate deşelate, le-a cutreierat fără grabă cu piciorul, a trecut pragul caselor bătrâne, i-a întrebat şi mai ales i-a ascultat pe stăpânii lor cărunţi, albiţi, unii abia mai făcând umbră pământului, a notat, a desenat, a fotografiat, conştient că este poate cel din urmă scormonitor după comorile pe cale de dispariţie din această parte de ţară şi cu sentimentul puternic al unei datorii, al unei misiuni. Nu i-a păsat de ploaie, de vânt, de frig, de ger, de timpul care curge mai repede decât apele de munte. A plătit cu sănătate această cercetare pe viu, la faţa locului, şi cu sacrificii trăite în solidar cu soţia şi copiii săi. Pentru că dacă ai o familie, pasiunea ta îi costă pe toţi ai tăi.

A izbutit totodată să fie şi un om de bibliotecă, adică să citească şi să studieze operele înaintaşilor, operele esenţiale consacrate culturii noastre tradiţionale, şi să aibă o prezenţă interesantă, respectată în colocvii, simpozioane, în manifestări ştiinţifice, atras de acestea nu în primul rând ca să-şi facă auzite opiniile, punctele de vedere, ci ca să-i audă, să-i întâlnească pe cei pe care îi consideră mari, îi respectă şi îi admiră.

De asemenea, a socotit că dacă se mai poate salva ceva, dacă ceva se mai poate conserva şi perpetua, fie că era vorba de valori ale culturii materiale tradiţionale, fie de cele spirituale, nu trebuia pierdută nicio clipă şi neglijată nicio posibilitate. De aici şi publicistica sa specială, de aici şi speranţa de a educa ochiul şi răspunderea miilor de cititori ai ziarului „Crai nou” pentru descoperirea, semnalarea şi ocrotirea cât mai multor elemente ale acestei culturi rostogolindu-se ca o avalanşă spre propriul apus.

www.romanidecentenar.ro

Originar din Udeşti, din neamul Camilarilor, dl Mihai Camilar era tovarăşul de drum pe care îl preferam pe uliţele aşezării sale natale, cu prilejul Festivalului literar „Magda Isanos şi Eusebiu Camilar” (şi aceasta o denumire erodată de mărunte pricini omeneşti), fiindcă atunci devenea mai ales povestitor, cu atuurile celui care copilărise acolo, dar şi ale muzeografului care devenise, dar şi ale cititorului atent al lui Eusebiu Camilar, în a cărui proză desluşea oameni, întâmplări, tradiţii, obiceiuri ale locului. De altminteri, august şi octombrie, lunile plecării şi ale naşterii scriitorului, îmi aduceau pe birou fără excepţie plicurile cu articolele dedicate de Mihai Camilar memoriei cunoscutului înaintaş, singurele excepţii între aşteptatele şi niciodată întârziatele sale file din Calendarul popular. Dacă nu greşesc, a mai scris doar despre un udeştean, despre Mircea Motrici, după stingerea sa din viaţă.

Admirator fără rezerve al lui Eusebiu Camilar, a respectat şi a preţuit tot ceea ce iubise. Pe soţia Magda Isanos şi pe fiica Elisabeta Isanos, pe poeta Magda Isanos şi pe scriitoarea Elisabeta Isanos – în primul rând. Într-o reciprocitate şi cu o eleganţă definitorie şi pentru Elisabeta Isanos, şi pentru Mihai Camilar, Elisabeta Isanos avea să-i ceară cu sincer interes şi Mihai Camilar să-i trimită cu sinceră bucurie remarcabilul său „Dicţionar etnologic bucovinean”. Din nefericire, Elisabeta Isanos, stinsă din viaţă pe 11 ianuarie 2018, nu avea să mai afle de încoronarea acestuia cu Marele Premiu „Bucovina” al Societăţii Scriitorilor Bucovineni.

În ce mă priveşte, am să închei scurta mea Laudatio Mihai Camilar cu mărturisirea că după „Enciclopedia Bucovinei” a lui Emil Satco, volumele sale sunt cele pe care le deschid cel mai des din toate cele semnate de vreun bucovinean.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: