Vestea trecerii la cele veşnice a celei care a fost Oltea Cornelia Scutaru, profesor de biologie şi directorul Colegiului Naţional „Ştefan cel Mare” Suceava, am primit-o tot în mediul învăţământului biologic, la Şcoala Nr. 9 „Ion Creangă”, Suceava, în ziua de 20 ianuarie 2018, unde mă aflam pentru faza zonală a Olimpiadei de biologie, clasa a VII-a.
Apoi am cercetat laconicele informaţii de pe internet şi, în zi de luni, 22 ianuarie 2018, ziua înmormântării, am pornit la Suceava de la Ilişeşti pentru a o conduce pe ultimul drum pe cea care a fost Marea Senioară a învăţământului biologic din Suceava, Doamna Oltea Cornelia Scutaru (1938-2018): absolventă a Facultăţii de Biologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 1959; debutează în învăţământ la Şcoala Bosanci, şcoală cu 25 de clase, unde este numită director adjunct; în perioada 1962-1996 este profesor la Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare”; în perioada 1990-1995 este director al colegiului de mare prestigiu „Ştefan cel Mare”; 25 de ani a coordonat Cercul pedagogic al profesorilor de biologie din Suceava; participantă activă la sesiunile de comunicări ştiinţifice judeţene ale profesorilor de biologie; coordonatoare a multor loturi de elevi la Olimpiada naţională de biologie, de unde aduce premii prestigioase; ani de zile, evaluator în Comisia Centrului de Perfecţionare Iaşi (în cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”).
Iată ce repede se poate trece în revistă activitatea de o viaţă a unui om… fie el şi emerit!
Dar cred că valoarea unui om constă în puterea lui de a rămâne în sufletul celorlalţi!
Mi-a rămas în suflet Doamna Profesor Oltea Scutaru, prin scurtul timp în care am relaţionat la Ilişeşti. În 1995, am avut cerc pedagogic şi ne-a onorat şcoala cu un autocar de 55 de profesori. La vremea aceea eram foarte tânără, formată pe băncile Universităţii Bucureşti; eram directă, nonconformistă şi foarte curajoasă… Unii mă compătimeau: „Vai, vine Doamna Scutaru la lecţie la tine! Ai grijă, este foarte severă”. Dar n-a fost aşa. M-au impresionat modestia doamnei, nivelul profesional uimitor, privirea în ochi, spiritul jovial şi, evident, darul: un album cu Mănăstirea Putna, pe care îl păstrez cu sfinţenie.
… Am coborât din maşina de ocazie în Suceava, la Nordic. O ninsoare plângăcioasă îmi şfichiuia faţa, simţeam cum şi natura o plângea pe Marea senioară… Am pornit pe jos spre „Efemer”, capela unde a fost depusă lângă Biserica „Învierii”. La un magazin de coroane, am ales o coroniţă, iar vânzătoarea m-a întrebat:
– Ce scriu pe panglică?
– Scrieţi: „Un ultim omagiu din partea profesorilor din Ilişeşti!”
Am tresărit. Colegii mei sunt tineri, nu ştiu cine a fost Doamna Profesor Oltea Scutaru. Şi totuşi aşa am spus. Ninsoarea îmi bătea pieziş în faţă şi înaintam cu greu. Parcă nu se mai termina drumul. În sfârşit, am ajuns. Tocmai era scoasă din capelă. Nu am apucat să o văd pentru ultima oară. Au pus capacul, şi pe când urcau sicriul în maşina mortuară am pus deasupra coroniţa cu dedicaţia: „Un ultim omagiu din partea profesorilor de la Ilişeşti”… Astfel a intrat în biserică, şi astfel a ajuns la cimitirul „Pacea”.
Am făcut nenumărate fotografii cu sicriul şi coroniţa deasupra, întrebându-mă ce fire nevăzute au legat-o pe Marea Senioară de Ilişeşti!…
Cimitirul „Pacea” ne-a întâmpinat înveşmântat în alb. Se aşternuse o pace cosmică: ninsoarea a încetat, iar soarele, ca o sferă de cristal, ne zâmbea tainic…
Aşa a coborât trupul neînsufleţit al Marii Senioare, Doamna Profesor Oltea Cornelia Scutaru, în pământ, dar spiritul ei era lângă soarele luminos ca o sferă de cristal… Nici nu putea fi altfel!
Prof. MARIA SCALCO
Şcoala Gimnazială „Simion Florea Marian” Ilişeşti
Comentarii