Târziu, la câteva zeci de ani distanţă, Tiberiu Avram s-a gândit să pună pe hârtie amintirile de pe parcursul desfăşurării unei aventuri adolescentine: un tur al României pe bicicletă (micşorat prin grija părinţilor la o călătorie la mare), a trei prieteni: Tibi, Dan şi Gaţu. A văzut astfel lumina tiparului volumul intitulat „Aventuri pe şase roţi” (Ed. Lidana, Suceava, 2018)
Izbânda de a ajunge la mare pe bicicletă doar prin efortul fizic al pedalării şi prin „coacerea” clipă de clipă a deciziilor determinate de insolita (şi dificila pentru vârsta lor) călătorie, prin maturizare aşadar, este rezultatul unei veritabile bătălii organizatorice, dar şi cu oponenţii unei asemenea isprăvi – părinţii. O adevărată epopee ce depăşeşte ipostaza jurnalului de călătorie, introducându-ne în plin proces iniţiatic într-o poveste a devenirii băieţandrilor (aproape) bărbaţi; preocupaţi să-şi rezolve problemele impuse de situaţiile concrete în care se aflau, dar şi să înţeleagă de ce şi cum se întâmplau toate.
Cartea, scrisă alert, simplu, cu onestitate, merită citită. Mai ales pentru oda pe care o aduce prieteniei, din ce în ce mai vagă şi mai labilă astăzi. „Mi-e dor de oamenii din acele vremuri. Oamenii care, prinşi în chingile regimului comunist, se aveau doar unul pe altul. Aşa simţeau, aşa trăiau. Aşa creşteau şi copiii lor, educaţi prin puterea exemplului. Aşa am crescut şi noi. Cu exemplul unor prietenii de poveste. Cu prietenii care, legate atunci, dăinuie de decenii întregi” îşi încheie Tiberiu Avram volumul, descifrându-ne astfel şi cheia superbei sale călătorii în vremea propriei adolescenţe. A celor mai mulţi dintre noi. (D.T.)
Comentarii