Cele peste 3 milioane de votanţi le-au dat votul candidaţilor PSD în parlament şi consilii locale pentru a le reprezenta interesele, numai că, odată ajunşi la guvernare, aleşii social-democraţi au uitat de alegători şi au început să-şi rezolve fiecare interesele proprii. Şi cum în PSD funcţionează „ordnung und disziplin”, doar de asta membrii săi îşi zic ostaşi conştiincioşi ai partidului, au început cu împlinirea poftei celui mai tare, liderul suprem, Liviu Dragnea.
Interesul care poartă fesul liderului suprem, acela de a fi imun la lege, nu are absolut nicio legătură cu „românii” şi România, aşa cum ne linguşeşte mereu, ci cu trei dosare penale aflate deocamdată la DNA, dosare în care acuzaţiile de corupţie şi abuz sunt cu subiect şi predicat. Necazul e că, dacă mai primeşte o condamnare, cât de mică, ea va fi cu executare.
Ei, bine, dovezile nu contează, aşa că în această eventualitate „va fi război”, declară măreţul şi neînfricatul lider. Război cu cine? Cu Justiţia, cu poporul, cu cele 20 de milioane de cetăţeni care îşi plătesc cinstit taxele şi impozitele la stat, care nu au probleme cu justiţia, nu au furat nimic, nici nu s-au îmbogăţit peste noapte din contracte bănoase cu statul, oameni care nu mint, care sunt în stare să-şi ajute aproapele la nevoie, nu să-l jecmănească.
Motivul pentru care ne declară război? Liviu Dragnea se socoteşte nevinovat, dar arareori am auzit inculpaţi care îşi recunosc vinovăţia, doar aceia care mai păstrează o urmă de demnitate şi onoare. Şi apoi singura cale de a se dovedi vinovăţia-nevinovăţia este Justiţia. Or Justiţia nu s-a pronunţat decât într-un dosar de corupţie electorală în care l-a găsit vinovat.
E clar. Abia acum am înţeles. Fiind el din stirpea „marilor bărbaţi de stat”, are pretenţia să fie crezut pe cuvânt că e nevinovat, deşi în astfel de situaţii ceilalţi cetăţeni egali cu Liviu Dragnea în faţa legii apelează la un judecător. Este un afront la adresa măriei sale, iar paraponul său acesta este: el spune şi repetă de câţiva ani că nu este vinovat, dar de crezut îl cred doar ai săi(?), nu şi justiţiarii, nu şi opozanţii, nu şi „strada”. Grozav afront!
Hotărârea sa este nestrămutată însă. Şi fiind el mai-marele partidului, i-au sărit în dreapta şi în stânga nu numai majoritatea de guvernământ, ci şi guvernul, şi ministrul Justiţiei, aşadar războiul nu mai poate fi oprit nici prin rugăciuni la bunul Dumnezeu. Iar pornirea războiului înseamnă clar ieşirea României din UE şi pierderea dreptului de vot în CE. Adio finanţări, adio locuri de muncă în Occident. Întrebarea mea e unde se va ascunde PSD atunci când 5 milioane de „stranieri” vor mărşălui spre Palatul Kiseleff.
Din cât se vede, propriul electorat se lasă ademenit de minciuni cu statul paralel, sistemul ocult şi noua securitate, dar nu se întreabă de unde le-au răsărit liderilor acuzaţi imensele averi şi palate în România şi Brazilia, în Teleorman şi Monaco. La fel cum nu se întreabă cine altcineva fură bună parte din bugetul comun că nu sunt bani pentru sănătate şi educaţie, ba nici pentru apărare. Că de furat sigur se fură şi, dacă se fură, sigur că sunt şi hoţi. Ei, bine, dacă ei sunt cei cinstiţi, atunci unde sunt hoţii?
Din păcate, Justiţia pare neputincioasă, căci legile sunt făcute după proverbul „Corb la corb nu-şi scoate ochii”, caz în care nu ne rămâne decât credinţa în bunul Dumnezeu. Dar bunul Dumnezeu nu bate cu ciomagul, ci se va îngriji de cei nedreptăţiţi, umiliţi şi ofensaţi, de văduvă şi sărman, al căror bănuţ le stă în ochi corupţilor, dar şi de cei drepţi şi cinstiţi. Deja a trăsnit vreo mie şi ceva.
Semn rău: nici în viitor nu va fi altfel: legile noi ale Justiţiei sunt făcute netransparent, ba chiar în lipsa avizelor CSM şi a organizaţiilor profesionale aparţinând judecătorilor şi procurorilor, acţiunile la purtător şi dosirea banilor câştigaţi necinstit în conturi offshore, în paradisuri fiscale nu au fost scoase în afara legii…, aşadar se poate fura şi mai abitir cu acte în regulă! Până când?
Comentarii