Deputatul PSD de Suceava Cătălin Nechifor, care a participat în ultima săptămână la Conferinţa UNESCO care s-a desfăşurat la Paris, a fost inspirat de faptul că a trecut pe lângă sediul aflat la vânzare al Partidului Socialist din Franţa, aflat acum la 7% după ce a deţinut până anul acesta guvernul, şi a făcut o analiză a situaţiei europene a social-democraţiei, având o concluzie alarmantă: ori va avea loc o reinventare a stângii, ori trendul scăderii se va adânci.
Prezentăm integral analiza politică făcută de Cătălin Nechifor.
„Treceam astăzi dimineaţă pe Solferino, stradă unde Partidul Socialist îşi are sediul central, undeva lângă Adunarea Naţională, în zona zero a Parisului. Îmi adusesem aminte, înainte să ajung în Franţa, de o carte pe care am citit-o prin 2008, era vorba despre alegerile prezidenţiale, cele din 2007, în care Segolene Royal a pierdut în faţă lui Nicholas Sarkozy. Am în minte şi acum, parcă aş reciti, momentul în care au înţeles că au pierdut. Era ceva despre linişte deprimantă, despre cum au plecat toţi liderii importanţi, străzi întunecate, în fine, asta a fost în urmă cu ceva timp. Acum, după pierderea catastrofică a socialiştilor şi la prezidenţiale în faţa lui Macron, centristul Macron, dar şi la alegerile legislative din acest an, vin vremuri dificile pentru stânga în Franţa. Şi nu doar în Franţa. Să le luăm pe rând. În Grecia, PASOK, partidul fondat de Papandreu în anii 70, a trebuit să gestioneze criza financiară, dar şi negocierile cu Troika – FMI, UE, WB. De la 43,92% cu Papandreu prim ministru în 2009, a ajuns la 4,7% în 2015. Grecia e condusă acum de Siriza, un partid radical de stânga fondat în 2004 şi care a preluat puterea în 2015, avându-l pe Tsipras prim-ministru. În Spania, PSOE a plecat de la guvernare în 2011, pe când premier era Zapatero, după ce avusese scoruri de peste 40% în alegerile parlamentare. În 2015 obţine doar 20%, parţial şi pe fondul apariţiei a două noi partide Podemos (stânga) şi Ciudadanos (centru dreapta). În Germania, SPD tocmai a înregistrat cel mai mic scor istoric, undeva spre 21%, iar, în Marea Britanie, laburiştii au avut o evoluţie foarte interesantă. După trei guverne conduse de Tony Blair, care a demisionat în 2007 pentru a-i lăsa locul lui Gordon Brown, după ce partidul pierduse din intenţiile de vot ca urmare a controverselor legate de participarea în războiul din Irak, în 2010 laburiştii pleacă de la guvernare, iar de atunci nu au mai reuşit să revină, chiar dacă au avut şi conjuncturi favorabile, cum ar fi Brexit-ul, ajungând acum la un scor de 40%, după ce în 2010 avuseseră 29% şi în anul 1997 43,2%. Revenind la Franţa, François Hollande câştigă alegerile prezidenţiale în 2012, Partidul Socialist a format şi guvernul în acel an, obţinând 29,35%, însă 2017 a fost catastrofal, la alegerile pentru Adunarea Naţională, socialiştii obţinând doar 7,44%. Acum, să facem o sumarizare a partidelor de stânga în statele membre UE (procent la ultimele alegeri parlamentare/statut actual putere-opoziţie): Austria SPO 26,9% – guvernare în coaliţie cu OVP (31,5% conservatori); Belgia SPA 8,8%, PS 11,7% – opoziţie; Bulgaria BSP 27,2% – opoziţie; Croaţia SDP 33,8% în coaliţie cu alte trei partide – opoziţie; Cipru EDEK 6,2% – opoziţie; Cehia CSSD 7,3% – guvernare tripartită; Danemarca S 26,3% – opoziţie; Estonia SDE 15,2% – guvernare tripartită; Finlanda SDP 16,5% – opoziţie; Franţa PS 7,4% – opoziţie; Germania SPD 20,5% – opoziţie; Grecia PASOK 6,3% în coaliţie cu DIMAR – opoziţie; Ungaria MSZP 25,6% în coaliţie cu alte 3 partide – opoziţie; Irlanda LAB 6,6% – opoziţie; Italia PD 25,4% – guvernare în coaliţie; Letonia SDPS 23% – opoziţie; Lituania LSDP 14,4% – opoziţie; Luxemburg LSAP 20,3% – guvernare; Malta PL 55% – guvernare; Olanda SP 9,1% – opoziţie; Portugalia PSD 38,6% – guvernare în coaliţie; România PSD 45,5% – guvernare în coaliţie; Slovacia SMER 28,3% – guvernare în coaliţie; Slovenia SD 6% – guvernare în coaliţie; Spania – PSOE 22,6% – opoziţie; Suedia S 31% – guvernare în coaliţie; UK Labour 40% – opoziţie.
Prin urmare, partidele-social democrate asigură guvernarea în zece dintre cele 27 state membre, Partidul Social Democrat din România fiind al doilea după partidul omolog din Malta, după procentul obţinut la ultimele alegeri. Pe de altă parte, mai multe guverne sunt de dreapta în UE, în special din zona popularilor europeni, pentru stânga cea mai mare problemă fiind căderea abruptă la ultimele rânduri de alegeri, aşa cum am arătat la început. Interesantă este şi evoluţia unor partide nou înfiinţate, unele chiar antisistem, precum şi cazul particular al Ungariei şi Poloniei, ţări cu guvernări aproape de zona naţionalismului.
Sunt două scenarii pentru viitor: ori va avea loc o reinventare a stângii, ori trendul scăderii se va adânci. Evident că e interesantă şi evoluţia dreptei popular europene, tot aşa de bine, după cum stânga a dezamăgit profund, în Grecia şi Franţa, mai ales, tot aşa se poate întâmpla şi în ţările guvernate de dreapta.
Concluzia mea este că dezamăgirea a măcinat profund unele guvernări din UE, acest lucru făcând loc apariţiei de noi formaţiuni politice, care au câştigat rapid simpatia populară.
P.S. O ştire recentă, din 19 septembrie 2017: Partidul Socialist (PS) vinde sediul central din Solferino, Paris”. (N.B.)
Comentarii