Fă tu primul pas!

Primul pas a fost făcut de regizorul Andrei Munteanu când a ales să dea viaţă textului lui Jean-Claude Carriere. Un alt pas a fost făcut de Teatrul Municipal „Matei Vişniec” când a decis să aducă acest spectacol la Suceava. Următorii paşi ar fi fost cumpărarea unui bilet şi prezentarea la ora anunţată pentru spectacol. Unii i-au făcut. Nu mulţi. Dar nu vreau să arăt cu degetul sau să arunc cu piatra (mama m-a învăţat că nu e frumos să recurgi la niciuna din cele două acţiuni, mai ales că din păcate şi eu – cu mare părere de rău – am ratat spectacole). Ce să faci? N-ai ce să faci!… Cam cum ar spune englezu’ sau americanu’: „Life gets in the way” (într-o traducere foarte liberă: viaţa îţi pune piedică).

Spectacolul „Fă tu primul pas” (traducere Edith Negulici, coregrafia Galea Bobeicu, regia Andrei Munteanu, distribuţia Raluca Aprodu şi Marius Călugăriţa) a fost fermecător. Chimia dintre cele două personaje, dezinvoltura, naturaleţea şi simplitatea în expresia artistică au transmis fiecare emoţie, au făcut ca spectatorul să trăiască/retrăiască fiorii, neliniştea şi bucuria unei iubiri, doză concentrată şi cu efect imediat. Umorul de foarte bună calitate, muzica minunat aleasă, regia, scenografia au creat o oră şi douăzeci de minute de bine care s-a infiltrat până în substraturile fiinţei, a rămas acolo şi nu dă semne de atenuare. N-a fost doar un spectacol, ci o experienţă, o experienţă deosebit de frumoasă, cu ecouri adânci, care a reuşit să şteargă monotonia şi apatia unei vieţi rutinate, care a trezit bucurii şi emoţii şi care a reîncărcat baterii mai mult sau mai puţin epuizate. Mai vrem (că suntem mai mulţi)! Poate Raluca Aprodu şi Marius Călugăriţa vor mai veni, măcar o dată, să facă acel pas la Suceava. Mai vrem!

„Singură în faţa dragostei şi a morţii” este un alt spectacol al regizorului Andrei Munteanu. Dacă nu l-aţi văzut deja, şi chiar dacă l-aţi văzut, e un spectacol care merită trăit alături de Clara Popadiuc, măcar o dată.

Deşi sala de spectacole a Teatrului Municipal „Matei Vişniec” este una nouă, fiecare bucăţică de spaţiu începe să se încarce cu emoţie, cu poveste, cu teatru, să devină vie. Pentru asta are nevoie şi de public, are nevoie să se hrănească din trăirile publicului. Are nevoie de ajutor, actorii fac acel prim pas cu fiecare reprezentaţie. Următorul pas e responsabilitatea fiecărui iubitor de teatru în parte.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: