de Anica Facina
Şi-a descris copilăria
Şi ce boacăne-a făcut…
„Amintiri…” e cărţulia
Care tare ne-a plăcut…
De el azi ne amintim…
Haideţi, numele-i rostim! Cine-i?
Nu sta mult să te gândeşti!
Vreau să-mi spui mai repejor
Titlul de la trei poveşti…
Ion Creangă – autor!
Avea un prieten drag
Şi la el mult mai ţinea…
Când îi apărea în prag,
Casa i se lumina.
Poţi tu, oare, ca să-mi spui
Fără greş, numele lui?
O năstruşnică fetiţă
De la el, din Humuleşti,
A luat prima bătăiţă…
Cu metodele popeşti.
Spune-i numele, te rog,
Ca s-o trec în catalog!
O moţată de poveste
A prins Nică într-un tei.
Ea dădea satului veste…
Să-mi spuneţi numele ei!
Mama lui l-a tot rugat
S-o ajute, c-are treabă…
L-a trimis la legănat,
Însă el plecă în grabă…
Unde? Unde?
Purcede Nică la urat
Cu o ceată de băieţi,
Dintr-o margine de sat,
Răzbătând printre nămeţi.
Cu talangă, bici, buhai…
Intră-ntr-o ogradă mare,
Dar acolo (habar n-ai…)
Cine cu cociorva sare?
Haide, spune! Hai! Hai! Hai!
Mama rânduia ulcioare
Cu lapte, de pus la prins…
Le-aşeza pe policioare
Şi pleca la treabă-ntins.
Pe ascuns, nitam-nisam,
Venea Nică la smântână.
Dădea vina pe motan…
Ce putea mama să spună?
(Răspunsul din “Amintiri…”)
Să-mi răspunzi acum, pe dată,
Care-i cea mai bună fată
În poveştile lui Creangă?
Chiar şi ţie-ţi este dragă…
A plecat după mâncare
Şi-a cărat-o în spinare
Pentru dragii puişori…
Trei la număr… iezişori. Cine?
Roşcovana cea vicleană
L-a-ntâlnit într-o poiană.
Cum ea-nnoadă şi deznoadă,
L-a lăsat şi fără coadă. Pe cine?
A plecat singur de-acasă,
Supărat şi necăjit…
Dar, găsind punga frumoasă,
Pe moşneag l-a-mbogăţit. Cine?
Vrăjitoarea cea haină
Într-un porc l-a prefăcut,
Făr’să aibă nici o vină
Şi-n bordei sărac el a crescut. Cine?
Cine oare-a fost jupânul
Ce-a păpat trei iezişori
Vara, când se face fânul?
Dacă-l vezi, te trec fiori…
Mânca-n toată ziulica
Ouă bune, proaspete…
Moşului nu-i da nimic…
Poţi să spui acum, degrabă,
Cine-a fost haina babă,
Ce povestea o păstrează
Ca pe baba cea mai brează?
Unu-i mic şi ascuţit,
Altul, mare şi greoi…
Ambii sunt de folosit
Pe acasă, pe la noi.
Eu te rog, chiar cu frumosul,
Să-mi spui titlul!…
Printre dealurile largi
Era dus într-o căruţă…
Întreba despre posmagi
Dacă-s înmuieţi, drăguţă!…
Oamenii l-au pedepsit,
De lene l-au lecuit! Pe cine?
MĂRŢIŞOR LITERAR lui ION CREANGĂ
An de an, de Mărţişor,
împletim fir de mătase,
fiecare ochi, un dor
de poveştile frumoase…
Înşirate pe hârtie
de bădiţa Ion Creangă…
îmi plac mie,-ţi plac şi ţie,
cartea lui ne este dragă…
Cum s-o uiţi pe capra-mamă,
întoarsă de la pădure?
Iezişorii, ea şi-i cheamă,
să le dea ierburi şi mure…
Doi, din trei, n-au mai răspuns
la chemarea mamei lor
fi’ndcă lupul i-a răpus,
i-a păpat lângă cuptor.
Iezişorul cel mai mic,
numai el rămas în viaţă,
s-a făcut un ied voinic
şi-a stat lupului în faţă.
Împreună cu-a lui mamă,
răzbunare-au pregătit.
Şi la ei, pe lup îl cheamă,
să plătească… înmiit!
A ars lupul, cu-a lui blană,
pe un pat de jar încins…
Şi astfel… a dat el seamă
pentru tot ce-a făptuit.
Din această întâmplare,
trag bune învăţăminte,
pân’ ajung şi eu om mare:
Să fiu un copil cuminte!
ANICA FACINA
Comentarii