România dispune de o mare bogăţie a faunei în pădurile de munte, deal, şes, cu ape curgătoare precum Mureş, Olt, Siret, Prut etc. şi Dunărea care străbate cinci ţări cu o faună foarte bogată. În pădurile de munte trăiesc căprioare, cerbi, urşi bruni, jderi, râşi, lupi, păsări precum cocoşul de munte, corbul, uliul şi alte specii, iar în apele de munte trăiesc peşti, precum păstrăvul. Pădurile din zonele de deal adăpostesc mistreţi, vulpi, iepuri, păsări precum gaiţele, mierle s.a. Râurile ce străbat teritoriul ţării sunt bogate în peşti precum cleanul, mreana, carasul, ştiuca şi alte specii. În România avem Delta Dunării, cea mai mare biodiversitate din Europa. În apele din deltă creşte vegetaţia acvatică care asigură oxigenul pentru nevertebrate. De asemenea sunt o mulţime de specii de peşti precum morunul, cega, ştiuca, somnul etc. Delta Dunării este dominată de peste 360 de specii de păsări, mamifere, insecte etc.; de aceea trebuie să o menţinem, să o protejăm, inclusiv să fie atractivă pentru turism. Din păcate, din cauza poluării, râurile, atât cele interioare, Dunărea, dar şi Delta Dunării au scăzut sau au dispărut din ele unele specii de peşti, păsări, inclusiv din cauza schimbării habitatelor în care au crescut şi s-au dezvoltat.
Un pericol mare pentru omenire este acela că coloniile de corali au început să se reducă, să scadă din cauza poluării, a încălzirii globale. Sunt o minune a naturii, de importanţă ecologică şi turistică. Cel mai mare sistem de recif de corali din lume se întinde de-a lungul a 2.600 kmp în apropiere de coasta Queensland-ului ce se află în nord-estul Australiei. Reciful de corali asigură habitatul a peste un sfert din speciile marine, protejează ţărmurile de eroziune, furtuni, susţine economia globală prin pescuit, o sursă de medicamente. Sunt cele mai vitale şi biodiverse ecosisteme de pe planetă. Deşi acoperă mai puţin de 1% din suprafaţa oceanelor, ele susţin viaţa a peste 25% din toate speciile marine.
Populaţia globului a crescut în progresie aritmetică de la 12,5 miliarde de locuitori în anul 1945 – după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial – la peste 8 miliarde de locuitori la sfârşitul anului 2025. Timp de 80 de ani, populaţia de pe Terra a crescut mai bine de trei ori. În această situaţie a crescut şi consumul de apă, hrană, îmbrăcăminte, locuinţe, locuri de muncă şi foarte multe altele necesare traiului de zi cu zi. Terenurile agricole existente nu puteau asigura hrana la cei peste 8 miliarde de locuitori, număr care este în continuă creştere. Atunci s-a trecut la creşterea suprafeţelor agricole prin defrişarea vegetaţiei forestiere. În ultimele trei decenii, planeta a pierdut peste 180 milioane hectare de pădure – echivalent cu suprafaţa Libiei. Cele mai multe defrişări s-au înregistrat în Africa şi America de Sud. Pădurea amazoniană, „plămânul planetei” din America de Sud, găzduieşte cele mai mari păduri tropicale din lume, pe o suprafaţă de cca 5,5 milioane kmp, cca 40% din continentul american – o suprafaţă de cinci ori cât cea a României. Pădurea amazoniană se întinde pe teritoriul a nouă ţări: Brazilia, Peru, Bolivia, Columbia, Venezuela, Ecuador Guyana, Surinam, Guyana Franceză, cu o populaţie de cca 340 milioane de locuitori. Brazilia ocupă cea mai mare suprafaţă de 3,3 milioane kmp, la o populaţie de 213.500 milioane de locuitori, la sfârşitul anului 2025. În ultimele decenii, populaţia Braziliei a crescut la 12,4 milioane locuitori.
S-au alertat organismele internaţionale, ONG-urile, ONU, specialiştii şi le-au arătat şefilor de state, popoarelor să stopeze defrişările de vegetaţie forestieră, incendiile de pădure de pe suprafaţa globului, inclusiv în zona amazoniană, până nu va fi prea târziu. Aceste măsuri trebuie luate continuu, fiindcă au un rol crucial în combaterea încălzirii globale şi în creşterea emisiilor de carbon din atmosferă. Creşterea emisiilor de carbon din atmosferă şi încălzirea globală se datorează şi creşterii fantastice a numărului autoturismelor, a tuturor maşinilor cu combustie internă ce folosesc combustibili fosili: motorină, benzină etc. Am ajuns în situaţia ca, pe planeta Pământ, un autoturism să deservească 5,5 oameni. La începutul anului 2024 s-a estimat că pe străzile şi drumurile lumii circula peste un miliard de autoturisme. În România sunt înmatriculate aproximativ 10,8 milioane de autovehicule (autoturisme, camioane, remorci şi motociclete), dintre care 7,8 milioane sunt autoturisme. Din acest total, peste 1,7 milioane sunt maşini înmatriculate în capitală, la care se adaugă zilnic în jur de 300.000 de autovehicule care tranzitează Bucureştiul. Numărul maşinilor şi în special al celor consumatoare de benzină, motorină cresc vertiginos; sunt familii care deţin două-trei autoturisme, deplasându-se numai cu maşina, chiar pe distanţe foarte scurte. Au uitat să mai meargă pe jos. Este jalnic ce ne aşteaptă în continuare! Creşterea emisiilor de carbon din atmosferă se datorează şi fabricilor şi uzinelor ce funcţionează în ţările de pe glob, a miilor de avioane ce zboară zilnic în spaţiile aeriene ale ţărilor lumii. Aeronavele civile şi comerciale sunt mari consumatoare de cherosen ce degajă dioxid de carbon în atmosferă.
La insistenţele organismelor internaţionale în materie de climă, Organizaţia Naţiunilor Unite, specialiştii din lume au insistat ca toţi şefii de stat şi de guvern să se întâlnească de urgenţă şi să ia măsuri de a stopa încălzirea globală a planetei. În anul 1997, în Ecuador, în capitala Quito, a avut loc o conferinţă internaţională, la care au participat 160 de ţări suverane şi au semnat un tratat istoric care obliga ca toate ţările industrializate să reducă anual emisiile de gaze cu efect de seră. Acest tratat a intrat în vigoare la 16 februarie 2005. Toate ţările prezente au semnat protocolul, dar unele nu l-au ratificat şi nu l-au respectat. A urmat, apoi, Conferinţa de la Paris din decembrie 2015, unde au fost prezente 195 de naţiuni, tot pe tema încălzirii globale. Scopul final a fost acela de limitare a creşterii temperaturii medii globale cu două grade. Toate ţările prezente au semnat şi au adoptat tratatul obligatoriu pentru limitarea încălzirii globale, dar ţările industriale China, Rusia, Statele Unite ale Americii nu l-au respectat. În luna ianuarie 2026 Statele Unite, prin anunţul preşedintelui Trump, l-a denunţat.
…După cum se ştie, pădurile şi vegetaţia de pe planetă ne menţin viaţa, fiindcă oxigenul ce provine din procesul de fotosinteză este eliberat de arbori şi asimilat dioxidul de carbon din atmosferă pentru creşterea lor. După cum susţin unii specialişti în materie, un copac elimină într-un an cca 200 litri de oxigen. Apa din natură, prin râurile sale, este folosită în hidrocentrale pentru producerea energiei electrice.
În primul rând pădurile, cu vegetaţia lor, combat schimbările climatice. Protejează resursele de apă din bazinele hidro din sol, previn degradarea solului, a eroziunii lui, fixează solul împotriva alunecărilor de teren, opresc deşertificarea solurilor nisipoase. În sudul Olteniei, dacă nu se iau măsuri urgente zona se va transforma în deşert. Pădurile conservă apa în sol şi sunt aducătoare de precipitaţii. Apoi pădurea, cu vegetaţia ei, ne oferă zmeura, murele, afinele, merişoarele, alunele, ciupercile, dar şi multe plante medicinale necesare pentru sănătatea noastră, precum pojarniţă, păducelul, cimbrul s.a. La marginea pădurilor se găsesc tufişuri de măceş, foarte bogate în vitamina C, mai mult decât în lămâi şi portocale.
Pădurea ne primeşte în largul ei şi ne asigură liniştea sufletească, ne fereşte de stres, de supărare. Este locul unde ne descărcăm de energiile negative. Ne creează optimismul şi dragostea de viaţă…
Oameni buni, dragi suceveni, natura a fost şi este totdeauna darnică cu omul de pe pământ. Ne-a oferit de toate şi nu ne-a cerut altceva decât să o protejăm.
Dumnezeu a creat-o şi ne-a dăruit-o să o folosim, să o protejăm şi să trăim în armonie cu ea. Să respectăm regulile ei. Cel mai mare duşman al naturii este omul, care a devenit cea mai lacomă fiinţă!
Atmosfera, pământul, apa, mediul în care trăim au fost şi sunt „otrăvite” de nepăsare, nedeterminare, oamenii devenind duşmani ai naturii, ai mediului în care trăim. Omul nu iubeşte frumosul, plăcutul, mireasma florilor pe care ni-l oferă natura şi pădurile. Totul s-a întors împotriva noastră ca o pedeapsă a divinităţii, pentru că ne-am bătut joc de natură, de pădure pe care în mod sălbatic am distrus-o, defrişat-o, furat-o. Se spune în popor că, în momentul când tai un copac, să pui altul în loc.
Rezultatele se văd. Catastrofe naturale, taifunuri, ploi torenţiale cu zeci de litri pe metrul pătrat, secete excesive în anumite zone de pe glob şi multe alte necazuri. De abia e începutul: vor veni fenomene meteo dezastruoase, dacă nu vom stopa din timp oprirea acestor dezastre ce le producem în natură, în pădurile de pe Terra. Treziţi-vă, oameni, până nu va fi prea târziu!
Sunt la o vârstă înaintată şi nu mai aştept nimic de la viaţă… Închei acest articol cu un sentiment de mâhnire, de supărare, fiindcă am ajuns la concluzia că lumea a „înnebunit”!
CONSTANTIN MORARU
Comentarii