Un soi de ştiri…

Începând de la sfârşitul anului trecut, pare-se că inclusiv ca urmare a observării unor derapaje informaţionale menite să influenţeze campania prezidenţială din SUA, cancelarul german Angela Merkel (Uniunea Creştin Democrată), îngrijorată fiind în contextul alegerilor federale din septembrie 2017, s-a pronunţat în mai multe rânduri pentru sancţionarea prin lege a „ştirilor false”. Ea se referă la materialele realizate similar celor de presă autentică şi diseminate de vehicule din zona aşa-numitei medii sociale, fie că este vorba despre site-uri (dintre cele nerealizate şi neoperate ca publicaţii de informaţii generale sau specializate), bloguri de opinie sau de activişti… foarte activi pe reţele de socializare. Pe de altă parte, Thomas Oppermann (Partidul Social Democrat, partener de coaliţie al CDU) s-a arătat de părere că legislaţia germană în vigoare este suficientă pentru a combate „ştirile false, teoriile conspiraţiei, ura şi manipularea emoţiilor”. Aşa cum, cred, şi legislaţia românească este suficientă în acelaşi scop, dacă cineva l-ar urmări. Cu observaţia că, la noi, încă nimeni nu este într-atât de deranjat de astfel de mesaje publice, promovate nu doar la vremuri de campanii. Şi nu deoarece s-ar preţui mai mult „libertatea cuvântului”, ci pare-se pentru că instanţelor implicate în astfel de războaie mediatice care nu sunt defel subterane le este mai lesne să răspundă cu aceeaşi monedă. Nu în ultimul rând, parte a presei nu este nici ea supărată pe o astfel de concurenţă, căci pur şi simplu se hrăneşte din această ofertă gratuită sau chiar îşi însuşeşte metoda. Un exemplu la zi îl oferă de altfel „telenovela” ce-l are ca erou pe S. Ghiţă.