În spaţiul public românesc circulă declaraţii politice ale liderilor politici, informaţii, opinii, variante contrastante ale aceluiaşi eveniment la fel cum se întâmplă peste tot în lume, inclusiv în ţările cu democraţie în afară de orice discuţie. Ceea ce ne face originali este faptul că în România poţi declara orice, poţi lansa orice minciună, zvon, inclusiv referitoare la instituţii, organe ale statului, poţi acuza şi batjocori pe oricine cum îţi vine la gură fără să dai seamă nimănui.
Veţi spune că, în fond, ni se respectă dreptul la opinie, la cuvânt, că beneficiem de libertăţi şi drepturi înscrise în Constituţie şi legi, numai că unele afirmaţii, acuzaţii sunt de o gravitate ieşită din comun, cu atât mai mult cu cât nu se aduce nicio dovadă a veridicităţii. Cu cât sunt mai iresponsabile, cu atât mai multă notorietate aduc lansatorului. Sunt atacate atribuţii importante ale statului precum independenţa şi suveranitatea, sunt acuzate şi denigrate cele mai importante funcţii în stat, la fel cum sunt batjocorite cele trei puteri ale statului şi instituţiile aferente… Nu primesc niciun răspuns, dar nici nu le cere nimeni socoteală. Ca urmare, percepţia publică e catastrofică: nu avem oameni de stat responsabili, iar instituţiile statului de drept sunt lăsate în voia sorţii.
Iată câteva exemple:
- Ioan Mircea Paşcu, europarlamentar, declară: „Când Dan Radu Ruşanu descoperă nereguli grave la Astra, compania lui Adamescu, Băsescu sare imediat în apărarea lui şi cere intervenţia DNA împotriva lui Ruşanu. DNA se execută şi Ruşanu este arestat. Astăzi, judecătorii nu au ce face şi îl absolvă pe Ruşanu de orice acuzaţie, pe motiv că fapta incriminată de DNA la Ruşanu… nu exista!?”.
Rezultă cea mai gravă acuzaţie de la revoluţie încoace: poliţia politică îşi continuă aventura, iar justiţia nu a făcut decât să susţină un regim politic în care liderul suprem decide dreptul la viaţă şi libertate al cetăţenilor. Este tocmai principalul motiv care a generat revoluţia din 1989. Nici DNA, nici Parlamentul, nici preşedintele ţării nu au absolut nicio reacţie la declaraţia respectivă, iar poporenii pot crede că e chiar aşa.
- Darren White Terrel, reprezentant al Secret Service pe lângă ambasada SUA la Bucureşti: „Deseori oamenii pe care îi vezi anchetaţi de DNA, DIICOT şi alţii sunt ţinte politice. Aceia sunt oameni pe care sunt supăraţi (şefii lor, n.a.) din diverse motive”. Afirmaţia sa coincide cu aceea a generalului Aurel I. Rogojan, fost şi el angajat al serviciilor secrete româneşti, care vorbeşte despre „înscenări judiciare”, „sentinţe impuse politic” şi „răzbunare personală” prin intermediul justiţiei.
Chiar dacă Ambasada SUA susţine că „Darren White nu mai este angajat al guvernului SUA, iar opiniile exprimate îi aparţin”, faptele la care face referire nu au fost negate de nimeni.
- Traian Băsescu (Darren White Terrel îi este un apropiat, n.a.), cel ce îşi terfeleşte zilnic cei 10 ani de mandat prezidenţial, dovedindu-se nicidecum apărător, ci demolator sadea: „Cu Daniel Morar am avut o relaţie instituţională perfectă, dar nu am evitat să mă manifest ca şef de stat atunci când au fost lucruri care nu mi s-au părut în regulă”. Să înţelegem că procurorii nu au mai fost imparţiali (art. 132 din Constituţie) şi independenţi, ci la cheremul fostului preşedinte?
Declaraţiile de mai sus sunt unice în cele 28 state ale UE, iar apariţia lor în celelalte 27 s-ar fi lăsat cu cutremure politice răsunătoare, demisii la cel mai înalt nivel, căderea guvernelor, a Parlamentelor şi alegeri anticipate… La noi nu se întâmplă nimic, nici măcar o banală dezminţire, un protest, o retractare, o rectificare din partea celor lezaţi şi a autorilor, iar asta din pricină că lumea s-a obişnuit să trăiască în minciună şi bătaie de joc din partea liderilor politici şi a autorităţilor.
Partea insidioasă a fenomenului este că se permite astfel pescuitorilor în apele tulburi ale politicii noastre să profite şi să puncteze electoral, să-şi întemeieze peste noapte cariere politice nemeritate. În schimb, instituţiile statului de drept îşi vor pierde orice brumă de credibilitate.
Comentarii