„Un copil al firii”

Cu versuri precum „…scapără prin pene luna/ cu parfumul de lămâie/ îngeri tăbărăsc întruna/…/Doar atât când în licoare/ intră-n spumă abur moale/ şi te târâi pe picioare/ tot la deal şi tot la vale/ geamul cel cu sticla roasă/ doar de ploaie şi cicoare/ scrisul scurt atins de masă/ plânge căutând ninsoare” (p. 61), Dodu Toader Ciuc semnalizează că nu trebuie să fie ignorat ca poet. Iată-l acum revenind cu încă un volum de versuri, „Nisipuri în lacrimi” (Ed. Opera Magna, Iaşi, 2016), după ce, în urmă cu aproape doi ani, la vârsta de 62 de ani, surprinsese debutând nu cu un volum, ci cu trei, atunci consăteanca Gabriela Teişanu făcându-ne cunoştinţă cu el: „un personaj exotic în lumea satului Ilişeşti”. „Cuvântul înainte” al recentei cărţi este semnat de acad. Mihai Cimpoi care, printre altele, notează: „Veşnicia s-a născut la sat (cf. memorabilei ziceri blagiene) iată că naşte poeţi care nu sunt porniţi să facă poezie (cf. etimologicului paren = facere), ci pur şi simplu să transpună tăcerile şi faptele învăluite în taină ale naturii. Dodu Toader Ciuc a rămas în acest cadru ambiental, unde poezia se scrie de la sine, un copil al firii, un poet (cu satu-n glas)…” (L.D.C.)