Zis-a deci Domnul: „Strigarea Sodomei şi a Gomorei
e mare şi păcatul lor cumplit de greu.” (Facerea 18, 20)
Să nu se glumească cu termenii virginitate, castitate, pudoare, impudoare (s.a.) Când natura o ia razna, trebuie adusă între stănoage.
(Petre Ţuţea, Între Dumnezeu şi neamul meu)
M-a frapat răspunsul unei persoane de pe sticlă atunci când a fost întrebată în legătură cu atitudinea vlădicăi Ioan Sălăjan în privinţa căsătoriei între persoane de acelaşi sex. Drept e că şi provocarea primită de la reporter era aiuristică. Ideea aruncată pe piaţă, fără să fie singura, se întâmpla să fie aceea că Biserica nu are dreptul să se pronunţe în legătură cu subiectul. Şi atunci mi-a venit în minte celebrul moment istoric european care a dus la nu mai puţin celebra expresie Sancta simplicitas! Pentru mine, traducerea e „Sfânta Ignoranţă”, ca rezultat al unei inerţii spirituale, întotdeauna păguboasă şi greu de explicat. Pe de o parte, oamenii aceştia care lovesc în Biserică au fost cufundaţi cândva într-o cristelniţă şi atunci dau cu ciomagul din interior, izbind în propria frunte şi în propriul suflet şi, unii, fără să-şi dea seama, se depersonalizează. Pe de altă parte, calcă în picioare toată istoria (cea reală, nu cea din manuale!) românească, având ca fundament sângele apărătorilor şi martirilor, ştiuţi şi neştiuţi. În al treilea rând, aceştia se fac vinovaţi de faptul că Îl răstignesc în continuare pe Hristos şi se fac vinovaţi în faţa Eternităţii, sunetul discordant şi tragic al cuvintelor-piroane întorcându-se de fiecare dată împotriva autorilor, care se încred doar în… ignoranţa lor.
Homosexualii, ca şi prostituatele, există de multă vreme pe faţa pământului. Iată ce spune Sfântul Apostol Pavel în chiar primul capitol din Epistola către romani, versetele 24-28, vorbind cu durere despre cei ce au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios întru asemănarea chipului omului celui stricăcios, (…) căci la ei femeile au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; Asemenea şi bărbaţii (…) s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, săvârşind ruşinea şi luând în ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.
Dacă mult timp aceştia, considerându-se totuşi în afara normalităţii, s-au ferit de ochii lumii, de-o vreme încoace, aşezaţi sub umbrela zdrenţuită a moralităţii pe care cică scrie libertate, au început să facă tărăboi în stradă şi nu numai, cerându-şi „drepturile”, cea mai importantă fiind căsătoria. Oare chiar nu-şi dau seama că însuşi conceptul de căsătorie e, în acest caz, compromis, alegându-se praful pe care încearcă să-l arunce în ochii majorităţii? Şi-apoi, despre ce fel de libertate poate fi vorba? Cine nu ştie ce se întâmplă cu un tren care dă peste un obstacol? Saltul de pe şine provoacă inevitabil rănirea sau chiar moartea unor pasageri. Aşa ceva se întâmplă şi cu homosexualii. E o minoritate deraiată, vinovată faţă de Dumnezeu, faţă de societate şi faţă de propriul eu, cel de profunzime, de care nu vrea să ştie. În loc să-şi ascundă pornirea nefirească în cele mai îndepărtate cotloane, a ajuns să şi-o exhibe fără nicio urmă de ruşine, de parcă ar deţine adevărul tuturor veacurilor, iar ceilalţi, întreaga Biserică a lui Hristos se face vinovată că nu le acordă măcar niscaiva diplome de excelenţă. Un atentat mai mare şi mai oribil la întreaga existenţă a poporului român nici că se poate imagina! Nu au dreptul Biserica şi ierarhii ei să se pronunţe în această privinţă? Dar cine a ţinut în picioare şi în demnitate neamul românesc de la Sfântul Apostol Andrei, dacă nu Biserica şi sfinţii săi rugători? Dacă mai existăm astăzi pe pământul atleţilor lui Hristos, se datoreşte Bisericii, care ne-a unit şi ne-a făcut invincibili în faţa istoriei. Aici suntem în Grădina Maicii Domnului, aici s-a înălţat Ierusalimul românesc, rezistând nenumăratelor vitregii, de la tunurile generalului Bukow la katiuşele staliniste ori dâmboviţene. Şi-acum? Acum şi-a ridicat capul, subordonat unui dezmăţ terorist, o minoritate care vrea numaidecât să pângărească ceea ce avem mai sfânt. Asta nu e libertate, fraţilor, vă rog să vă treziţi! E cea mai neagră sclavie şi urâciune în faţa lui Dumnezeu. Deraierea de la cele fireşti nu poate fi numită libertate. Uitaţi-vă la animalele din jurul vostru. Ele nu se vor abate niciodată de la regula prestabilită prin Creaţie. Şi atunci, căderea sub condiţia regnului animal, de când se cheamă libertate? Care om cu scaun la cap poate accepta o asemenea răsturnare, o desfigurare dusă până la ultimele ei consecinţe? Iar pericolul nu se opreşte aici, având în vedere că râia e pornită să se întindă şi la cei de vârstă fragedă. Cine are interesul să transforme un popor sănătos, în evlavia lui, într-un conglomerat de indivizi subordonat unor instincte primare până şi sub demnitatea unei coropişniţe? Mă rog lui Dumnezeu ca odioasa manipulare cu aşa-zisa libertate a celor strânşi în mrejele pestilenţiale sodomiste să nu prindă la noi, iar cununia să rămână sub pecetea florii şi a coroniţei albe, taină săvârşită de preoţii noştri sub privegherea Mântuitorului Iisus.
Comentarii