Un demers cultural-distractiv a început cu bucurie, satisfacţii şi armonie şi s-a sfârşit cu moarte, durere şi lungă stare de tristeţe. La Clubul „Colectiv” din Bucureşti în ziua de vineri, 30 octombrie 2015, orele 22,32, în timpul desfăşurării unui program muzical de rock cu o formaţie şi 300-400 de tineri, de la câteva artificii s-a produs un incendiu devastator. Astăzi (ieri, n. red.), miercuri 4 noiembrie, după cinci zile, sunt 32 de morţi, 133 de răniţi din care 91 în stare critică şi gravă. Toţi tinerii arşi sunt trataţi în spitalele din Bucureşti, cu eforturi mari din partea medicilor şi a personalului sanitar. Trei zile de doliu naţional au fost decretate de Guvernul României. Din ziua de marţi 3 noiembrie au început protestele tinerilor din Bucureşti şi din oraşele Ţării prin care se cer demisiile celor vinovaţi şi măsuri administrative spre a înlătura orice posibilitate de repetare a unor astfel de dezastre. Au ieşit pe străzile Bucureştiului mii de tineri, pornind de la Piaţa Universităţii şi au trecut pe la Clubul „Colectiv”, Palatul Victoria, Ministerul de Interne şi Palatul Parlamentului. Pe străzile Bucureştiului s-au adunat la protest cca. 25.000 de oameni. Cel mai viguros era cerută demisia primarului Sectorului 4 Bucureşti, domnul Cristian Popescu Piedone, şi mai rar a domnului general Gabriel Oprea, ministru la Ministerul Afacerilor Interne. Autorităţile judiciare au pornit anchetele pentru a stabili vinovăţiile care au dus la acest dezastru.
„Îmi depun mandatul de premier”, a declarat de la pupitrul Guvernului României Victor Ponta, miercuri 4 noiembrie 2015, orele 10,45. În scurta prezentare, el a spus că a fost o guvernare cu bune rezultate, că se bate cu adversarii politici, dar niciodată cu oamenii Ţării şi că îşi dau demisia şi membrii Guvernului.
Este oare cineva în putinţă să măsoare, fie şi aproximativ, dimensiunile durerilor fiziologice şi sufleteşti în cazul tragediei de la Clubul „Colectiv” din Capitală, care a provocat suferinţă în toată Ţara, dar şi în străinătate? În mass-media s-au făcut tot felul de prezentări, declaraţii, mărturisiri şi evocări. Toate vor putea fi măsurate în felurite modalităţi, dar durerea fiziologică a celor care nu mai sunt, a celor care se luptă spre a rămâne în viaţă şi durerea lăuntrică a celor apropiaţi de cei în suferinţă şi a celor care doar au aflat de acest foc mistuitor de tineri, nu se va putea măsura niciodată.
Astăzi cel mai important lucru este grija celor din spitale faţă de tinerii aflaţi în tratament. Au rămas în spitale un număr de 134 tineri elevi, studenţi, absolvenţi, care se luptă pentru viaţă. De starea aceasta groaznică nu se poate nimeni elibera. Auzim la radio, televiziuni, citim în presă tot felul de comentarii, inclusiv din cele voit mutate în sfera vieţii politice (Pavelescu, Adrian Marian, Cătălin Predoiu, Elena Udrea ş.a.)
În ultimele momente este acuzată şi Biserica Ortodoxă Română pentru absenţa de la procesiunile sau depunerile de flori şi lumânări în faţa Clubului „Colectiv”, unde s-a constituit un fel de altar, spun unii jurnalişti.
Ceea ce este evident pentru oricine este solidaritatea poporului român la această grea şi mare tragedie din România. Credem că acum esenţială este participarea, în forme şi cu puteri diferite, a tuturor spre a ajuta tinerii aflaţi pe paturile din spitale, de la rugăciuni la sprijin financiar sau donaţii de sânge.
Comentarii