„Oameni şi locuri”

Şcoala Gimnazială Zvoriştea – 150 de ani de la înfiinţare

DSC_1475„Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul creează un chip viu. Uitându-se la el, se bucură şi oamenii se bucură şi Dumnezeu.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

După înfăptuirea Unirii, în faţa camerelor reunite ale Parlamentului, în ziua de 6-18 decembrie 1859, primul domn al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, exclama: “Şi astfel, nu mai târziu de un an, pe toată suprafaţa României nu va exista un singur oraş, un singur orăşel sau sat care să nu aibă şcoala sa, care să nu poată îndestula tânăra generaţie cu pâine intelectuală”. În Zvoriştea, dorinţa domnitorului a fost îndeplinită pe 1 martie 1865 când, prin decretul acestuia, se înfiinţează Şcoala Primară Zvoriştea. La început şcoala a funcţionat în diferite case ale unor cetăţeni, apoi mai târziu s-a construit un local de şcoală care există şi astăzi în centrul comunei. În această şcoală au învăţat multe generaţii, iar dacă vorbeşti cu oameni de 70-80 de ani, aceştia povestesc despre cum au învăţat în această şcoală, cine au fost cei care le-au deschis uşile spre cunoaşterea tainelor cărţii.

Orice loc de pe Pământ are frumuseţea sa, spiritul său, dar şcoala poate că este locul cel mai binecuvântat de Dumnezeu. Ea este plină de suflet, de emoţie, de bucurie şi tristeţe, de râsete cristaline…, dar câte alte trăiri, pe care nu întotdeauna le identificăm, există într-o şcoală! Dacă am putea privi înapoi, ochii fiecăruia s-ar bucura să vadă copilul din el alergând, privind, ascultând sau aşteptând cu drag şi emoţie să intre în clasă “domnul învăţător” sau “doamna învăţătoare”.

În acest spirit de aducere aminte, de omagiere a tuturor celor care au lăsat ceva din fiinţa lor în şcolile comunei Zvoriştea, s-a organizat manifestarea “Oameni şi locuri” – 150 de ani de şcoală în comuna Zvoriştea. Concepută ca un proiect tematic, manifestarea a adunat în incinta Şcolii Gimnaziale Zvoriştea cadrele didactice de la toate şcolile comunei, foşti profesori, învăţători, alte persoane care au răspuns invitaţiei organizatorilor.

Emoţiile au fost mari, lacrimi, glasuri tremurate, clipe de adâncă trăire au răsărit în sufletul tuturor, atunci când s-au prezentat materiale referitoare la istoricul şcolilor sau când a avut loc prezentarea unor biografii ale personalităţilor care au făcut mare cinste şcolii zvoriştene: Stelian Dumistrăcel, cercetător ştiinţific principal la institutul Alexandru Philippide Iaşi, doctor în ştiinţe filologice; Dan Lupaşcu, fost preşedinte la Consiliul Superior al Magistraturii Bucureşti, doctor în drept; Maria Bararu, artistă, interpretă de folclor autentic; Mircea Sfichi, jurnalist, autor de cărţi care reflectă profundul respect pentru arta cuvântului; Ioan Iţco, manager în turism, director al Institutului de Învăţământ şi Cercetare în Turism IPI Bucovina, fondator al revistei „Dulce Bucovină”; Constantin Sâicu, inginer agronom, cercetător la Staţiunea de cercetări experimentale Suceava, iar dacă am fi vrut să-i amintim pe toţi, probabil că n-am fi terminat prea repede.

La manifestare a participat şi dl inspector pentru înv. primar Puiu Ioan-Dumitru, în calitate oficială trimiţând din partea IŞJ Suceava felicitări organizatorilor precum şi tuturor celor prezenţi, dar şi în calitate de fost elev, apoi de cadru didactic al Şcolii Gimnaziale Zvoriştea. Invitaţii au primit diplome de excelenţă ca semn de respect pentru tot ce au făcut pentru şcoala şi comunitatea comunei Zvoriştea, aceştia fiind impresionaţi şi fericiţi de atenţia oferită.

Prof. înv. primar, ANGELA SFICHI

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. Nu știam că școala în care am învățat era chiar așa veche, dar se pare ca la 150 de ani de la înființare îndoctrinarea religioasă încă a rămas. Chiar și în acest post dumnezeu a fost pomenit de câteva ori, și sunt foarte dezamăgit. Nu înțeleg de ce credința cuiva trebuie să se amestece cu învățământul altora. Școala ar trebui să pregătească copiii pentru ce îi așteaptă în viață, și să îi învețe care le sunt drepturile, dar din păcate asta nu se întâmplă. Încă mă întreb de ce într-un stat laic eu am fost obligat să fac ora de religie, și nici un profesor nu a spus nici măcar odată că dacă vrei poți să nu faci ora de religie. Școala ar trebui să învețe copiii sa facă bine indiferent de ce li se spune, nu să facă ce li se spune indiferent de ce e bine.
    Concluzie: vechi nu înseamnă întotdeauna bun

    Semnat: un vechi elev

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: