Un cald elogiu adus muncii, oamenilor, comunităţii rurale

Pârteştii de Jos (1415-2015)

scan-carte0001partestii de jos 1415-2015De cât ori primim monografia unei aşezări rurale sau urbane, ne simţim tentaţi, animaţi dintr-o pornire lăuntrică, ba ne grăbim chiar s-o răsfoim, s-o citim cu nerăbdare, să medităm şi s-o comparăm în gând cu cele ce ştim despre istoria scrisă sau nescrisă a locului naşterii noastre. Fiindcă pentru fiecare dintre noi locul naşterii, locul copilăriei, locul unde am văzut prima oară lumina soarelui rămâne sfânt, ca un templu, la care ne reîntoarcem mereu cu o emoţie unică. Şi pe măsură ce intrăm în universul mirific al propriei copilării, al prietenilor sau eroilor unei cărţi, ne simţim când nici nu bănuim intrând şi vibrând într-un intim, tainic şi tulburător de plăcut dialog cu noi înşine, cu cel sau cu cei care au scris Cartea, cu părinţii, fraţii, moşii şi strămoşii noştri, dar şi cu semenii din preajmă, stând locului o clipă, încercând în gând un posibil examen al strădaniilor, împlinirilor şi înfrângerilor dar, simţind, totodată, şi un tonifiant îndemn spre lucrul bine făcut din tot ce ne mai rămâne pentru ziua de mâine.

Am în faţă o astfel de carte, scrisă de un prieten. „Pârteştii de Jos – 1415-2015” (Editura Muşatinii, Suceava, 2015, 642 pagini). Pe pagina interioară mai citim: Ediţia a II-a revăzută şi adusă „la zi”.

Iniţiatorul ei, dr. Ioan Ieţcu – devenit şi coordonatorul atât al primei ediţii, din anul 2000, cât şi a celei de faţă, din 2015 – cu un conţinut mai bogat, cu un format nou, sporit, cu un adaos de peste două sute de pagini, nu e un istoric de meserie. Dar cine-ar putea, oare, monopoliza un astfel de domeniu? Cine-ar cuteza a interzice oricărui ins dornic să scrie despre locul naşterii sale? Mai ales că… Autorul cărţii? Da! E un vestit reumatolog. Medic primar. Doctor în Ştiinţe Medicale. Un erudit om de cultură. Membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă. Un foarte bun specialist. Care ascultă şi alină durerile oamenilor. Un neliniştit, iubitor al vieţii. Care face mai ales ce-i place. Un călător prin lume şi iscoditor al lucrurilor care au fost şi al celor care sunt. Umblând zorit pe mai toate meridianele: să vadă, să audă, să participe la dezbateri, colocvii, întruniri, congrese, ca specialist; ori ca simplu turist împătimit prin muzee – să privească, să cunoască, să înţeleagă, să aprecieze. La cei 77 de ani deja împliniţi e tot atât de activ ca şi altădată. Refuză statutul de pensionar. Acordă zilnic consultaţii şi tratamente în cabinetul său din Suceava sau la domiciliu, ba, încă se deplasează săptămânal şi la Complexul Salinei Cacica, unde are şi acolo un cabinet şi este printre iniţiatorii şi promotorii recentelor amenajări, modernizări şi utilizări ale potenţialului terapeutic al bătrânei şi generoasei saline. Am rezumat toate aceste componente care definesc personalitatea coordonatorului pentru ca specialiştii… pătimaşi şi… cârcotaşi să nu se întrebe: de ce monografia sa n-are aparat critic şi capitolele stabilitate de sociologii Dimitrie Gusti sau Henri Stahl?

Cartea de faţă poartă amprenta Omului care a coordonat-o şi ale colaboratorilor Domniei Sale – Ionică Andronic, Domnica Turza, Cristina Ghelbere (Turza), Nicolai Strugaru, Oltea Ieţcu, Simina şi Vlad Rădăşanu, care, deşi nu-s de „meserie” „istorici”, s-au străduit să caute, să adune şi să pună laolaltă informaţii pentru cei de azi şi pentru cei de mâine, cu gândul cinstit, onest, modest şi frumos ca acei ce vor şti mai multe să le adune şi ei şi să le pună mai cu pricepere în paginile altei cărţi! Cea de faţă este şi rodul tehnoredactării făcute de Filomela Saghin şi Alexandru Pânzar, iar redactor de carte a fost Alis Niculică, doctor în istorie.

În vreme ce prima ediţie din anul 2000, cu ai ei 12 colaboratori, „desţelenea”, pentru prima dată, la cei 585 de ani de la prima atestare documentară a aşezării Pârteştii de Jos o posibilă imagine istoriografică a acesteia, începând cu o frumoasă, inspirată şi scrisă în stil cronicăresc Predoslovie despre semnificaţia bogată a unei astfel de lucrări, de către Nicolae Cârlan, continuând cu o desfăşurare largă de informaţii, aspecte, evenimente, date şi concluzii, grupate şi structurate în trei capitole – 1. File din hronicul locurilor; 2. Din vremurile străvechi până azi; 3. Destine umane pârteştene – urmând, pe cât posibil, în principiu, planul şi criteriile de grupare logică, cronologică şi tematică stabilite în mod clasic de specialişti, inclusiv de Dimitrie Gusti şi Henri Stahl, cea de-a doua ediţie, din 2015, nu anulează ce s-a scris în prima. Dimpotrivă. Dezvoltă. Completează. Nuanţează. Diversifică. Amplifică unele capitole şi domenii de referinţă în peste 25 de capitole cu noi date, fapte, informaţii, analize, comentarii, oameni şi locuri, concluzii şi semnificaţii. Coordonatorul însuşi explică nu mai puţin de zece motive – „De ce monografia din 2015 s-a vrut un fel de prefaţă la cea din 2000”: este vorba de împlinirea, acum, în 2015, a şase veacuri de la primul certificat de atestare a aşezării şi era nevoie să se adauge contribuţiile unor colaboratori, mai ales în vârstă, cu „informaţii originale şi valoroase” despre cele două instituţii fundamentale ale aşezării, biserica şi şcoala şi despre slujitorii acestora; despre hotarul satului Pârteştii de Jos; patrimoniul comun al celor trei aşezări care au fost cândva una – Pârteştii de Jos, Pârteştii de Sus, Cacica; oameni şi locuri pe Valea Soloneţului; fragmente semnificative din Condica cronicală a bisericii din sat – una dintre cele mai valoroase din câte ni s-au păstrat până azi; sunt apoi mult amplificate informaţiile privitoare la dezvoltarea social-economică; liceul tehnologic, concursul de matematică, destinele umane ale pârteştenilor – cadre universitare, economişti, medici umani şi veterinari, militari, jurişti, ingineri, profesori, învăţători, tehnicieni, asistente medicale etc. etc. Sunt prezentate peste 250 de fotografii ale unor personalităţi ale aşezării. Textul propriu-zis e ilustrat şi completat cu hărţi, date statistice, liste de primari şi vornici, eroi din cele două războaie mondiale, documente, aspecte etnografice şi etnologice, talente reprezentative din domeniile muzicii, artelor, interpreţilor, dansatorilor, artiştilor populari etc. – autorii voind să surprindă în toată complexitatea şi integralitatea ei imaginea cât mai veridică a valorilor din toate domeniile creaţiei materiale şi spirituale.

Mesajul cărţii? Se citeşte din fiecare pagină, din frumoasa Predoslovie a scriitorului Nicolae Cârlan şi chiar din coperţile frumoase ale ediţiei din 2015 – prima copertă înfăţişează treptele spre intrare în Biserica din Vale, iar coperta a IV-a cele trei şcoli, din 1875, 1890 şi 1915-1919, apărute succesiv într-o evidentă înfăţişare imagistică ascendentă, iar mottoul de pe prima pagină interioară rezumă toată semnificaţia: „Un drum care nu duce la Biserică şi Şcoală, nu duce nicăieri”.

Îl felicităm pe coordonator şi colaboratori pentru elogiul cald adus muncii, oamenilor, comunităţii lor rurale natale. Fie ca şi această ediţie a II-a, adăugată la prima şi la cele care o vor completa şi dezvolta mâine, de către cei care se vor încumeta şi vor căuta şi prin arhivele noastre, care-s încă în cea mai mare parte aflate în străinătate, pe la vecinii care ne-au stăpânit cândva sau ne mai stăpânesc încă. Şi să fie pentru noi şi urmaşi un permanent îndemn de a păstra şi îmbogăţi ceea ce ne-au lăsat părinţii, moşii şi strămoşii. Şi de a spori şi îmbogăţi zestrea de valori materiale şi spirituale, încât astăzi să fie mai bine ca ieri şi mâine mai bine ca azi.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: