Grigore Vieru, Mihai Eminescu şi Adrian Păunescu

Au trecut şase ani de la plecarea dintre noi a poetului Grigore Vieru. Pe 14 februarie ar fi trebuit să împlinească 80 de ani. S-a născut în anul 1935, în satul Pererita. Destinul i-a fost potrivnic, dându-i o moarte cumplită, datorată civilizaţiei mecanice; un stupid accident de maşină a curmat viaţa unuia dintre cei mai mari poeţi ai simţirii româneşti.

Grigore Vieru avea numeroase calităţi, era moral şi niciodată nu s-a dezis de ideea reunirii Basarabiei cu Ţara Mamă. Şi-a păstrat, în momentele cele mai critice, sângele rece şi a ştiut să adune mulţimea în jurul său. Atitudinea lui Vieru era, în linii mari, idealistă, de un idealism benefic pentru starea lui poetică. După cum mi-a mărturisit, a cunoscut târziu, pe băncile facultăţii, opera poetică a lui Mihai Eminescu şi a rămas pentru toată viaţa fascinat de creaţia eminesciană.

Am avut şansa de a-l cunoaşte şi de a sta în preajma sa în mai multe rânduri. El îmi vorbea despre articolele politice ale lui Eminescu care l-au impresionat. Tot de la el ştiu că articolele lui Eminescu din ziarul „Timpul” erau trăite intens de poet, la fel ca şi poezia. Vieru cunoştea foarte bine publicistica poetului său preferat. Povestea că Mihai Eminescu avusese un conflict cu Alexandru Lahovari, unul dintre liderii Partidului Conservator. Ce se întâmplase? Mihai Eminescu a scris un articol în ziarul „Timpul” în care elogia Armata Română care trecuse Dunărea pentru a lupta împotriva turcilor în Războiul de Independenţă (1877-1878). Eminescu l-a privit pe Lahovari, l-a lăsat să-şi descarce nervii, după care i-a spus: „Putoare grecească, tu nu poţi simţi ce simt eu ca român, când reîncepem să trăim în istorie”. Atunci nu prea am înţeles de ce Grigore Vieru a făcut acele trimiteri la Mihai Eminescu, dar mai târziu, când a izbucnit conflictul de pe malurile Nistrului, în primăvara şi vara anului 1992, am înţeles perfect semnificaţia spuselor sale.

Grigore Vieru avea pasiunea lecturilor şi iubea cartea. Biblioteca sa numără peste 10.000 de volume. Era statornic în prietenie şi nu şi-ar fi trădat niciodată prietenii. Unul dintre cei mai mari şi devotaţi prieteni i-a fost poetul Adrian Păunescu, basarabean prin naştere. Relaţiile lor erau de frăţietate şi de cinste. Şi unul şi altul s-au ajutat în momentele critice ale vieţii lor. Vieru avea un suflet mare şi nu era în stare să vorbească de rău poporul român, având un cult deosebit pentru limba română, pentru marii eroi ai neamului românesc. Grigore Vieru, alături de Adrian Păunescu, a avut momente de înălţare pe culmile gloriei literare, care a rămas neştirbită şi după dispariţia lor. Sensibilitatea poetică a lui Grigore Vieru este reflectată în creaţia sa. Poetul a ţinut foarte mult la Nicolae Dabija, pe care-l considera ca pe un copil al lui şi un demn urmaş al său în poezie.

Din nefericire, a avut şi mulţi duşmani, duşmani care s-au dovedit a fi nişte neserioşi, flecari, de o seriozitate bufonă, incapabili să înţeleagă ceea ce poetul, în creaţia sa artistică şi publicistică, dădea sufleteşte naţiei române. Grigore Vieru s-a ţinut departe de orice afacere murdară şi nu a avut niciodată gândul îmbogăţirii. Îi detesta pe parveniţi şi nu avea niciun respect faţă de aceştia. N-a căzut niciodată în mrejele unei iluzii care putea fi fatală pentru el.

Poetul Grigore Vieru a trăit româneşte, a gândit şi a scris în limba română. Creaţia lui poetică o putem alătura poeziei eminesciene. Mă întreb, cu tristeţe, ce ar fi spus poetul la cei 80 de ani pe care ar fi trebuit să-i împlinească în ziua de 14 februarie a.c. şi care i-ar fi fost cuvântul de închinare în faţa limbii române…

„Omul Duminicii”

scan-carte-vieru0001Cartea „Omul Duminicii” se constituie într-un omagiu adus poetului Grigore Vieru. Cititorului i se oferă şansa de a afla numeroase informaţii din biografia şi viaţa sa de zi cu zi. Este a treia carte ce a apărut sub îngrijirea soţiei sale, doamna Raisa Vieru.

Cartea constituie în ansamblu o contribuţie remarcabilă a celor care l-au cunoscut, conţinând opiniile multor personalităţi ale culturii româneşti; iar unele sunt absolut inedite. Nu-i vom putea enumera pe toţi şi îmi cer scuze faţă de cei neamintiţi; printre alţii, găsim semnăturile lui Adrian Păunescu, Eugen Doga, Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, Valeriu Matei, Spiridon Vanghelie, Nicolae Marcaş, Augustin Buzura, Emilian Marcu, Viorel Dinescu, Victor Crăciun, Răzvan Theodorescu, Theodor Codreanu, Ion Ungureanu, Ion Hadârcă, Corneliu Vadim Tudor, Nina Josu, Elena Tamazlâcaru, Hajdu Gyozo, Eugen Simion, Adam Puslojic, Tudor Nedelcea, Viorel Dinescu, Raisa Vieru, Vasile Tărâţeanu, Valeriu Matei. Ei au scris despre momentele de referinţă din viaţa poetului, despre creaţie şi despre omul de fiecare zi, ştiut şi iubit de ei. Cartea a apărut la Editura „Prut Internaţional” în luna decembrie a anului 2014. „Omul Duminicii”, cu subtitlul „Cuvinte înlăcrimate, cuvinte de neuitat pentru poetul Grigore Vieru”, ni-l readuce în lumina purităţii spiritului românesc.

O nereuşită a cărţii a fost faptul că doamna Raisa Vieru a deschis-o cu un nume nereprezentativ în cultura românească, în dauna unor mari nume ale literaturii române, ale criticii literare româneşti, ale poeziei şi ale oamenilor care i-au fost atât de aproape pe timpul vieţii, cum ar fi: Nicolae Dabija, Adrian Păunescu, Eugen Simion, Mihai Cimpoi, Alex. Ştefănescu, Marin Sorescu, Răzvan Theodorescu, Adrian Dinu Rachieru.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: